Ulterior D-na Filgut a inceput sa vanda lucrurile din casa, deorece in urmatotii doi ani a facut diligentele pentru emigrare.Erwin imi spunea ca locul ei este la Timisoara ,unde are trait toata viata ,dar trebuie sa o duca in Germania ca nu se mai descurca singura,Dupa termianrea liceului(urmat la Brasov la liceul romano catolic ( in anul 1924) a fost casnica o viata intreaga ... a stat mai mult in casa ,unde facea mancarea, spala, calca ----era dedicata treburilor casnice.Imi amintesc cum se lauda mamei mele ,ca nu a cheltuit pentru tranvai cei 50 de bani dus- intors spre piata din Josefin si a cumparat urzici pentru supa ca erau mai ieftine.Cei doi parinti traiau doar pentru copii lor ,au facut sacrificii imense doar pentru ca cei doi sa urmeze cele mai bune scoli din oras.
D-na Filgut a plecat inainte de 1990 pe vremea cand nimeni nu se gandea ca partdul comunist va avea putini ani de trait .
Dupa anul 1990 am iesit si eu in vest si in 1991 am ajuns in Germania cu fiica mea sa vzitam pe fostul ei prieten care a devenit ulterior sotul ei.
M-am intalnit cu Erwin cateva ore si mi-a spus unde era mama lui ,mi-a dat adresa azilului in care era colocata,pe str .Johan Priem din Nurenberg.Am fost pana acolo ,dar cum era in ora de odihna de dupa masa ,mi s-a trasmis ca nu se poate intra la vizitat..eu plecam spre Romania si asa ca nu am mai stat .Am inteles de la Erwin ca mama lui era deja cu Alzheimer,avea peste 90 de ani,vorbea vrute si nevrute si nu o mai o putea tine ca el... avea multe de facut in noua lui viata ca emigrant.
Intorcandu-ma in Romania am mai menbtinut legatura cu Erwin ,el ma ajuta cu ce era la indemana ,eu ii faceam diligentele necesare pentru acte si alte mosteniri ale Biancai sotia lui,asa incat relatia nu s-a racit ,din contra a continuat .A fost si el in Romania la mormantul tatalui din C Lipovei,eu ulterior am facut unele retusuri la mormant , o data a stat la mine o noapte,alteori l-am dus cu masina pana la diferite institutii pentru refacerea actelor.
Ultima data l-am vazut acum 3 ani cand ,din intamplare l-am recunoscut pe strada in fata agentiei TAROM ,era cu sotia .Am mai stat de vorba ,am fost la un vechi prieten,ne-am vazut a doua zi ,apoi a plecat .
Erwin a ajuns inginer proiectant, lucra in Finlanda ultima oara,avea o casa cu etaj in America si locuia intr-un apartament inchiriat in Germania .
Ultima convorbire am avut-o in urma cu 3 luni.Stiam ca are cancer la plamani;descoperit in urma cu 9 luni,o tunora cat o minge de tenis in apropierea cordului),dar era optimist ;facea tratament cu citostatice foarte scumpe;cam 10.OOO euro pe luna.Eu stiam ca nu are final fericit ;dar vestea mortii lui m-a socat...5 zile am fost ametit incat ma clatinam pe strada....ASTFEL A DISPARUT CEL MAI LOIAL PRETEN AL MEU.
jueves, 30 de noviembre de 2017
jueves, 23 de noviembre de 2017
in memoriam filgut erwin
L-am cunoscut in anul 1952,cand m-am mutat cu parintii la noua adresa, bul 6 martie 6,,in piata Maria.Intrarea era in dreptul strazii Gh ,Doja,incat daca ieseai din cladirea noastra veche dadeai in dreptul liniei de tramvai nr 6 .Eu aveam 6 ani el avea 5 si jumatate...la dreapta cum ieseai era lipita o cladire ,care era de locuinte ,la parter avea o alimentara mare.La stanga cum ieseai era cofetaria Delicia,faimoasa in acele vremuri.Situat la o incrucisare de cai principale eram la 5 min de piata Kuttel,de cofetaria Flora,de parcul Poporului (fost parcul Stalin) si la 10 min de Corso in plimbare.Amandoi am facut scoala primara,primele 7 clase la fostul liceu Notre Dame,pe linia lui 7 azi desfiintata...pana la scoala facem 10 min pe jos.
De la inceput familiile noastre s-au inteles foarte bine,incat era aproape normal si copii sa se inteleaga.Parintii lui erau evrei,dar ce conta... vorbeau in casa limba germana ,dar stiau si ungureste si romaneste.Ambele familii locuaiu la etajul 1,casa avea 2 etaje.Era o casa veche construita inante de 1914 ,in stil secesionist,curtea era interioara ,avea o parte la strada si marea majoritate a apartamentelor priveau spre curte...curtea in care ne-am jucat pana la 14 ani..si fotbal si jocuri din copilarie ..
Cu Erwin aveam relatii excelente.el a fost la bunicii mei la Vinga in vacante ,eu am fost la Chisoda de unde proveneau parintii lui.Mi-a ramas intiparit in minte ,in timp ce eram la Chisoda, in timpul verii, a izbucnit o furtuna cu fulgere si trasnete ...eu stateam intr-un fel de cerdac si priveam, cand deodata am vazut o minge de foc fulgerand in fata mea,senzatia a fost ca era la un metru distanta ,dar ulterior cand am ajuns matur .am realizat ca fulgerul nu m-a lovit, desi casa nu avea paratrasnet.
Intre 7 si 14 ani am petrecut aproape toate dupa amiezele impreuna ,eu veneam de la scoala la ora 12 si pana la 13 eram gata cu lectiile ,apoi trebuia sa facem liniste ca venea ora siestei pana la ora 17:dupa aceasta ora puteam iesi din casa la joaca.
Acum cateva cuvinte despre parinti.Tatal lucra ca un functionaras oarecare,mama lui era casnica ,dar cu o cultura inalta ,terminase liceul catolic din Brasov in 1924.
Fusesera relativ bogati, dar nationalizarea din 1948 le-a intors vietile pe dos.
Un frate al d-lui Filgut a fost la securitate si batut pana la sange ,probabil avea aur ascuns si a fost turnat de vecini.
Dupa terminarea ciclului scolii primare amandoi fratii au ajuns la liceul Lenau,de limba germana pe care l-au terminat pe rand,asa ca relatiile au inceput sa fie mai rare,dar ii gaseam in casa mereu, apoi au mers la facultate si s-au imprastiat fiecare prin tara ...erwin a juns la Bucuresti, unde a cunoscut-o pe verisoara mea primara.
Eu am ramas la Timisoara si ii vizitam aproape zilnic,mai ales seara, sa vedem un meci de fotbal la canalele sarbesti,care transmiteau din cupa campionilor euroeni.Ulterior am aflat ca d-nul Filgut sufera de leucemie cronica,baietii care au terminat politehnica plecasera in Germania.Eu, fiind student aveam intrare in spitale si am fost pe la el de nenumarate ori...era internat la Clinicile noi ;medic curant a fost Dr.Roth..si sfarsitul lui a venit la 70 de ani .
A venit vremea ca D:na Filgut sa ramana singura cuc.
Eu m-am ocupat de inmormantare,am sunat la rabinul sef,Ernest Neumann si alte autoritati religioase si am asistat la inmormantare cu cei doi fii care venisera din Germania.Deja ne mutasem in blocul nou de langa sala de sport cand am vizitat-o pe d-na Filgut.Saraca, statea in casa cu sotul ei mort langa ea,invelit intr-un cearsaf, pe jos,asa cum era obiceiul la evrei.
In ziua inmormantarii venisera cei doi baieti ,Erwin si Ioska,din Germania Era o zi mai frumoasa ,am participat si eu la serviciul religios care s-a tinut intr-o capela la cimitirul evreiesc.Cuvantul de ramas bun a fost rostit de rabinul sef al comunitatii din Timisoara,Ernest Neumann,cei doi baietii stateau langa cadavrul tatalui lor si plangeau.M-a impresionat cele spuese de rabin -voi, copiii, nu plangeti ...asa e rostul lucrurilor,parintii sa moara primii si apoi vine randul altei generatii.
De la inceput familiile noastre s-au inteles foarte bine,incat era aproape normal si copii sa se inteleaga.Parintii lui erau evrei,dar ce conta... vorbeau in casa limba germana ,dar stiau si ungureste si romaneste.Ambele familii locuaiu la etajul 1,casa avea 2 etaje.Era o casa veche construita inante de 1914 ,in stil secesionist,curtea era interioara ,avea o parte la strada si marea majoritate a apartamentelor priveau spre curte...curtea in care ne-am jucat pana la 14 ani..si fotbal si jocuri din copilarie ..
Cu Erwin aveam relatii excelente.el a fost la bunicii mei la Vinga in vacante ,eu am fost la Chisoda de unde proveneau parintii lui.Mi-a ramas intiparit in minte ,in timp ce eram la Chisoda, in timpul verii, a izbucnit o furtuna cu fulgere si trasnete ...eu stateam intr-un fel de cerdac si priveam, cand deodata am vazut o minge de foc fulgerand in fata mea,senzatia a fost ca era la un metru distanta ,dar ulterior cand am ajuns matur .am realizat ca fulgerul nu m-a lovit, desi casa nu avea paratrasnet.
Intre 7 si 14 ani am petrecut aproape toate dupa amiezele impreuna ,eu veneam de la scoala la ora 12 si pana la 13 eram gata cu lectiile ,apoi trebuia sa facem liniste ca venea ora siestei pana la ora 17:dupa aceasta ora puteam iesi din casa la joaca.
Acum cateva cuvinte despre parinti.Tatal lucra ca un functionaras oarecare,mama lui era casnica ,dar cu o cultura inalta ,terminase liceul catolic din Brasov in 1924.
Fusesera relativ bogati, dar nationalizarea din 1948 le-a intors vietile pe dos.
Un frate al d-lui Filgut a fost la securitate si batut pana la sange ,probabil avea aur ascuns si a fost turnat de vecini.
Dupa terminarea ciclului scolii primare amandoi fratii au ajuns la liceul Lenau,de limba germana pe care l-au terminat pe rand,asa ca relatiile au inceput sa fie mai rare,dar ii gaseam in casa mereu, apoi au mers la facultate si s-au imprastiat fiecare prin tara ...erwin a juns la Bucuresti, unde a cunoscut-o pe verisoara mea primara.
Eu am ramas la Timisoara si ii vizitam aproape zilnic,mai ales seara, sa vedem un meci de fotbal la canalele sarbesti,care transmiteau din cupa campionilor euroeni.Ulterior am aflat ca d-nul Filgut sufera de leucemie cronica,baietii care au terminat politehnica plecasera in Germania.Eu, fiind student aveam intrare in spitale si am fost pe la el de nenumarate ori...era internat la Clinicile noi ;medic curant a fost Dr.Roth..si sfarsitul lui a venit la 70 de ani .
A venit vremea ca D:na Filgut sa ramana singura cuc.
Eu m-am ocupat de inmormantare,am sunat la rabinul sef,Ernest Neumann si alte autoritati religioase si am asistat la inmormantare cu cei doi fii care venisera din Germania.Deja ne mutasem in blocul nou de langa sala de sport cand am vizitat-o pe d-na Filgut.Saraca, statea in casa cu sotul ei mort langa ea,invelit intr-un cearsaf, pe jos,asa cum era obiceiul la evrei.
In ziua inmormantarii venisera cei doi baieti ,Erwin si Ioska,din Germania Era o zi mai frumoasa ,am participat si eu la serviciul religios care s-a tinut intr-o capela la cimitirul evreiesc.Cuvantul de ramas bun a fost rostit de rabinul sef al comunitatii din Timisoara,Ernest Neumann,cei doi baietii stateau langa cadavrul tatalui lor si plangeau.M-a impresionat cele spuese de rabin -voi, copiii, nu plangeti ...asa e rostul lucrurilor,parintii sa moara primii si apoi vine randul altei generatii.
Suscribirse a:
Entradas (Atom)