studentia 1

Din noianul de amintiri incerc sa selectionez cele privitoare la studentie.In vara anului 1964 am inceput sa repet materiile pentru facultate:chimie, biologie,anatomie si fizica.Pregatirea mi-a luat cam o luna pentru ca mai citisem inainte cele necesare.Alti pretendenti la facultate invatau deja de 3 ani cu amanunte la  anatomie.Acum imi dau seama ca stiau doar anatomie ,in schimb neglijau celelate materii si asta s-a vazut la examen.Nici unul n-a trecut examenul pentru ca celelalte materii aveau aceeasi pondere la nota finala.Aveam o cunostiinta de familie care a dat de 3 ori fara succes,altul am aflat ca nu stia si nu putea invata chimie.Un coleg de clasa a scris la biologie despre dezvoltarea filogenetica a sistemului nervos central cand tema ceruta era dezvoltarea ontogenetica .La fizica era cel mai greu pentru se cereau probleme si putini candidati reuseau sa le rezolve-Una peste alta am intrat la facultate pe locul al patrulea,cifra care m-a urmarit toata viata in ceeace priveste concursurile profesionale.La aflarea rezultatelor multi dintre cunoscuti au reusit si ei, dar fara loc:era o forma de a acoperi insuccesul. La sfarsitul primului semestru a venit sesiunea de examene din care iesea in evidenta anatomia .Cantitatea de materie era atat de vasta incat ,fiind in tramvai in drum spre examen, am gandit ca nu sunt eu cel mai prost din lume sa nu iau examenul.Daca altii au putut, eu de ce n-as putea?Rezultatul a fost un 8,care m-a multumit.Un lucru ce l-am inteles a fost ca ceea ce se cerea la facultate era alta cantitate de informatie si mult mai precisa ,nu era loc de indoieli sau balbaieli.Am inceput sa citesc mai din vreme si am fixat cunostiintele in sesiune. Si acum cateva cuvinte despre profesori,erau de o exigenta extrema si nu se putea apropia de ei nimeni pentru a pune o vorba la examen .Se considera trafic de influenta si asta o stiam .Pentru mine in cei 6 ani de facultate n-a vorbit nimeni.La anatomie era d-nul Corondan,o persoana cu aparenta de cadavru ,era palid si nu schita nici un gest la examen nici de aprobare ,nici de dezaprobare.Nu participa la lucrarile practice care erau de 4 ori pe saptamana cate 3 ore dupa amiaza.Intr-o zi a facut o inspectie la lucrarile practice.S-a lasat o liniste de mormant in sala si a inceput sa treaca pe la fiecare masa de disectie.  Cum trecea de un student se auzea un rasuflet de usurare ca nu l-a intrebat ceva .S-a oprit la o masa de disectie si cu un gest al mainii a intrebat ce se afla acolo.Era o inima disecata in sectiune transversala.Colegul a raspuns ceva ininteligibil,apoi a tacut .Fara a schita vreun gest a trecut pe la toate mesele si apoi a parasit sala.In urma lui s-a auzit un rasuflet de usurare,Toti ne-am simtiti usurati de o povara,avusesem impresia ca eram la o selectie din lagarele de concentrare hitleriste.

amintiri dn scoala 5

Locuia in centru deasupra librariei Eminescu.Sotul murise iar copilul ei la fel ,se pare ca era bolnav .M-a primit la intrare si apoi in salon ,casa era plina de carti.La varsta si la experienta ei nu a uitat nimic din cele studiate de-a lungul vietii.Era prin anul 2000 cand am vazut-o ultima oara ;de atunci am sunat de cateva ori la usa ei fara nici un raspuns . Au fost multi care si-au incrucisat destinele cu ale noastre in timpul scolii.De atunci au trecut 50 de ani si totul mi se pare un vis:ce repede au trecut cei 50 de ani!!!Ma mai intalneam cu unii dintre colegi in fiecare luna la o cafenea in centru si privindu-i am realizat ca nimeni nu s-a schimbat,au ramas aceeasi ,doar parul alb sau lipsa ca la mine demonstrau trecerea anilor.Intr-un fel sunt nerabdator sa-i intalnesc si ma intreb oare cati vor veni.,oare cati vor trai pana la 31mai 2014?
Sa vorbim acum despre bacalaureat. In anul 1964 in luna iunie examenul de bacalaureat consta intr-o proba scrisa la limba romana ,o lucrare de sinteza despre poetii ,scriitorii cei mai cunoscuti si o proba de gramatica timp de 4 ore ,a doua zi o proba de matematica,adica probleme de algebra ,geometrie ,trigonometrie si functii.Celelalte probe erau orale ,istorie,geografie,biologie si limba romana,iar in dupa amiaza aceleeasi zile urmau probele de chimie ,matematica, fizica .Se trecea de un profesor examinator la altul .La proba scrisa de matematica ,fiindca aveam emotii mari foloseam Wc cu cateva clipe inainte de intrarea la examen,dupa 2 ore aveam senzatia de urinare imediata si am iesit din examen...era interzis sa mai revii in sala de examen.Terminasem doar jumatate din cele cerute ,dar ce era sa fac :am iesit.La Wc de abia putusem sa scot cativa stropi.Acum realizez ca emotiile puternice pot simula diferite boli.Am luat nota 6 pentru jumatate din exercitii dar am recuperat la oral unde am primit 10,asa ca media a fost 8.in rest cred ca am luat numai 10.Nota finala a fost peste 9,50.
Cand vad ce probe se dau la scris in timpurile actuale ,ca oral nu mai exista ma apuca rasu-plansu...si tot se copiaza pe rupte cu mijloace moderne si cu ajutorul profesorilor examinatori.
Inainte, la generatiile anterioare examenul era si mai dur,,se cerea si limbi straine si dura mai mult.In decursul anilor examenul a devenit o bagatela,numai cine nu se prezinta nu trece.

amintiri din scoala 4

Anul acesta se implinesc 50 de ani de la terminarea liceului.Din cele 8 sau 9 clase paralele de-abia se vor strange de o clasa.Multi dintre profesori au decedat ,multi dintre colegi la fel ,marea majoritate sunt raspanditi prin lume,gratie comunismului. Era sa-l uit pe d-nul profesor Namoloiu care ne preda desen tehnic.Figura de birou ,neglijent imbracat,dar corect aducea avea ceva de antiguu in el.Colegii nu prea il bagau in seama ,nu erau atenti,el desena imperturbabil la tabla.De la el am ramas cu cunostiinte despre proiecte si desen tehnic si azi ii pot multumi pentru aceasta. Noi eram o clasa de franceza,clasa urmatoare de engleza si unele clase de umanism si altele de stiinte reale,in plus existau si numeroase clase cu limba de predare sarba ,maghiara si germana .Dintre toti am fost bun prieten cu cativa indiferent de clasa.Acum pot spune ca erau dintre cei putini.Si inca ceva : eu personal n-am auzit o vorba deocheata la adresa fetelor,erau protejate,noi eram cavalerii,ele domnitele.Cum ai putea trece inaintea unei fete la iesire?era inadmisibil.Spun asta pentru la vremea liceului fiicei mele ,cum o asteptam la iesirea din scoala am vazut cum baietii navaleau la iesire ,iar fetele asteptau speriate sa treaca suvoiul de dezaxati. S-a pierdut intr.-o singura generatie nórmele de baza ale conduitei . Adevarul este ca toti profesorii mei cu cateva exceptii erau formati in vechiul regim burghezo .mosieresc,atat de blamat.,multi studiasera in Italia ,Germania,Franta etc ,adica in cultura vestica. In comunism au aparut profitorii lui care in general erau de prosta calitate ,iar smecheria era la baza sistemului.Dupa ce  ca erau pseudo inteligenti ,comportamentul fata de femei era execrabil.Si am dat exemple de parvenitii comunismului ca sa mai insist. Pe D-na prof Novac Maria am mai intalnit-o in anul in anul 2000 cand am rugat-o sa-mi prezinte volumul de poezii"Soapte inca nerostite".A acceptat si dupa ce s-a terminat prezentarea a rostit  in incheiere "carte frumoasa ,cinste celui care te-a scris".Avea pe atunci 85 de ani si era activa pe plan profesional.

amintiri din scoala 3

Cum spuneam d-nul prof Aczel mustea de inteligenta.La terminarea anului elevii care erau sa nu treaca la fizica erau examinati pentru ultima oara.O colega ,se numea Vieru,la intrebarea prof :descrie-mi experimentul X..,a inceput cu vorbele :scoatem... la care proful ii raspunde:-ca sa scoti ceva ,trebuie intai sa bagi.Eu n-am ras dar nici Vieru, eu pentru ca nu se facea ,Vieru pentru ca n-a inteles gluma.Nu eram egali asta se simtea de la o posta,dar atunci am realizat ca unii sunt mai egali ca ceilalti. A ramas in tara inca 10 ani si apoi a emigrat in Germania unde cred ca a ajuns prof universitar.                                                                                                               Un capitol special pentru D-nul prof de educatie fizica Sarbovan de etnie sarba care timp de 4 ani mi-a fost antrenor de baschet in echipa scolii.De statura mai degraba joasa era un barbat linistit,vorbea cu usor accent sarbesc si dirija antrenamentele de la 8 seara.Alaturi de el venea si o domnisoara ,asa era cunoscuta, care il astepta rabdatoare.Statea intr-un colt ,nu zicea nimic si plecau impreuna la 10 seara .Patru ani a venit in fiecare seara de antrenament si banuiesc ca era prietena lui.Mai tarziu dupa anul 2000 l-am intalnit ,era vecin cu mine si era singur.L-am vizitat dupa un accident cerebral si de 5 ani de cand stau in Spania nu mai stiu mare lucru de el ,am auzit ca a murit.Acest om a scos din priceperea lui multe echipe campioane scolare la nivel national si chiar campioni mondiali la handbal ( pentru Germania pentru ca au fugit din Romania).Ce vreau sa zic?Ca in Banatul acelor timpuri locuiau oameni care nu se considerau romani:maghiari,nemti,sarbi,evrei,bulgari etc.Eu i-am privit in mod nediscriminatoriu si atunci si acum.Altii au ramas cu o un cui impotriva acestor minoritati pentru ca asa au fost educati,asa au vazut la viata lor.Un esec personal in fata altuia care vorbea si alta limba era pus pe seama etniei nu pe seama lui. Tot in timpul scolii am jucat de placere baschet si la scoala sportiva din Timisoara unde antrenor a fost d-nul prof Iatcu Vasile.Cu el am calatorit in diverse orase penru meciurile finale.A fost un prieten si un profesor foarte apropiat.Ulterior dupa terminarea liceului l-am intalnit deseori si continuam sa-l numesc D-ul prof spre deosebire de altii,care ii spuneau JImmy-S-a casatorit cu o femeie serioasa,dar cred ca a ramas cu sechelele unei iubiri anterioare (era considerat mare crai) si spun asta pentru ca devenise adict de bautura si ma invita mereu la bodega de cartier.A murit destul de tanar datorita alcoolului.

amintiri din scoala 2

Sa precizam sistemul educational din aceea vreme.Primii 4 ani de scoala erau sub supravegherea unui invatator,apoi urmau 3 ani de scoala primara,cand erau profesori pe materii, iar din clasa a8 a,se amplifica materia si se revenea asupra unor materii cu alti profesori. Imi aduc aminte perfect ca din clasa a 8-a urma sa alegem o limba straina,engleza sau franceza,ca rusa era obligatorie.Parintii se informau  despre profesori,ce calitati aveau si se bateau sa ajunga copilul lor la profesorii cei mai exigenti,cu deosebire de ziua de azi cand acestia sunt terorizati sa nu streseze copilul.D-na profesoara Boceanu avea un stil de a vorbi ca o latratura,era de matematica,si parintii mei vroiau sa ajung in clasa in care preda ea,dar n-a fost sa fie. Oricum profesorii care mi-au ghidat drumul in viata erau exceptionali,pot spune acum.( cu exceptia unora care erau... daca n-ar fi fost nu s-ar fi simtit).De la prima invatatoare,D-na Popovici Cornelia am pastrat carticica care a fost premiul meu pemtru invatatura si compòrtare din clasa I-a.Se nummea Maruntica , carticica de povesti.In limbaj de lemn pot spune ca avea o o privire lumnosa si plina de afectiune pentru copii ei din clasa.Si toata lumea o asculta.Am vizitat-o la spital inainte de a muri mult mai tarziu,era icterica cu dg de cancer de pancreas obstruand coledocul.Peste ani mama a avut aceeasi boala si acum inteleg de ce.Dar asta voi explica mai tarziu. Din clasa 8-a diriginta era D-na Schuster Else,,profesoara de rusa, o femeie serioasa ca toti etnicii germani.Traieste si acum.D-na Novac Maria,profesoara de limba romana era o femeie extrem de energica si culta .Eminescu era febletea ei si cand ne citea din poemele sale la multi ne dadeau lacrimile.De o exigenta extrema ne cerea sa vorbim si sa ne scriem temele cu cuvintele noastre si nu copiind cele scrise la comentariile din manual.Intr-o buna zi am dat teza la limba romana si titlul era "comparati natura din poeziile lui Macedonski si Eminescu".Mie nu-mi placea sa retin versuri ,dar am luat nota 9,pentru o chestiune originala: am observat ca la Eminescu natura era universala ,iar la Macedonski era cu specific romanesc.Avea o vorba D-na Novac cand se spunea o enormitate:pentru numele lui ...Lenin,ca sa fie corecta politic.Intr-o zi am avut tema de casa sa scriem exemple de adverbe pe post de substantive:eu am scris "iubeste-ti aproapele".De forma,mi s-a atrás atentia ca nu e corect politic D-nul profesor Golub , de istorie era mic de statura si foarte sprinten.La ore exigenta era maxima, inafara orelor era prietenul nostru.L-am cooptat in echpa de fotbal a clasei ,unde juca extrema stanga.Azi locuieste in Zona stadionului,ma intalnesc cu el cand plimba cainele. D-na prof de geografie Mihai,D-na prof Szabo de chimie,D-na prof .Divarius de biologie,D-na profesor Hancu de matemática,D-na Stefanescu de franceza si altii de care acum nu-mi aduc aminte si le cer scuze au fost mentorii nostri. Acum un capitol special d-nului prof Aczel Otto,de fizica:tanar inca, sa fi avut 35 de ani, de statura medie,cu o figura de bonom,putin adus de spate,pus pe autoglume era persoana care mi-ar fi placut sa fiu.Inteligenta sa era mult peste limita superioara iar cunostiintele sale solide.Acum realizez diferenta intre un om inteligent si cel care pare inteligent.Primul este dispus sa faca glume pe seama lui ,celalalt doar pe seama altora si se ofuscheza cand ii faci o gluma .Si nu suporta sa-l faci prost.Cel care nu stie de autoironie e un fals ,nu e inteligent doar smecher.Gluma lui favorita era ca fiind locotenent in rezerva, sotia lui ,prin natura relatiei era D-na sublocotenent,

amintiri din scoala 1

Sa revenim la cele ce ma privesc personal. In prima zi de scoala mama mi-a recomandat sa ma ridic in picioare cand imi striga numele si sa spun clar cum ma cheama .Asa trebuia sa fie, dar , in acel moment mi-a curs nasul si mi-am scos batista ,apoi am raspuns:ma cheama Virgilius Copaci..Eram intre doua focuri,ce sa fac mai intai?Bineintetes ca mama m-a certat cand i-am povestit.Un coleg de clasa manca in acelasi timp ce ii curgea nasul pe paine.D-na invatatoare Popovici i-a atrás atentia mamei acestuia ,la care raspunsul a fost :-lasa D-na invatatore ca copii astia au noroc in viata!!...si asa a fost:colegul meu a ajuns in Venezuela,acum este pensionar ,a fost director asesor la Institutul National de Sport.Ca sa vezi unde dai si unde crapa!!! Primii ani de scoala , pana la terminarea celor 7 clase au fost foarte usori; pentru ca inghiteam cartile .Veneam la 12 acasa si dupa 1 ora eram cu lectiile facute.In rest aveam timp sa citesc. Din clasa a 8 a lucrurile au inceput sa se schimbe .Aveam cate un profesor la fiecare materia si lectiile au inceput sa se acumuleze,nu prea aveam timp de citit.De fapt daca n-ai citit pana la 14-15 ani ai ratat perioada cea mai acumulativa din viata.Mama era care veghea din umbra sa citesc fara sa imi ceara .De ziua mea de nastere am primit doar carti si numai carti,in vacante la Vinga mergeam la biblioteca ,eram abonat si la biblioteca centrala din Timisora.In anul 2000 cand au aparut vanzatorii de carte ambulanti,buchinistii, in plimbarile mele ma uitam la cartile expuse.In general erau autori din literatura clásica universala:continutul imi era cunoscut din urma cu 50 ani cand au fost citite in proportie de 85% .Romanele , unele erau  de trei volume groase ,eu le citisem pe toate.Imi placea nuvela istorica si tot ce avea legatura cu geografía marilor calatori si descoperitori.
Acum sa va povestesc o intamplare din clasa a 4a.:aveam cursuri dupa amiaza si ajungeam de la scoala seara pe intuneric ,in timpul iernii.Intr-o seara ma intorceam de la scoala si tinteam cu bulgari de zapada cate un stalp ,apoi nu stiu de ce am luat la tinta un panou mai mare cu directivele partidului :ceva in legatura cu cincinalul in patru ani jumatate.Dupa doi bulgari bine plasati pe tabla panoului ma interpelaza un soldat ,probabil de la tara care indoctrinat de comunism ma apuca de urechi si-mi spune-"daca te duc eu la securitate spui si laptele care l-ai supt de la maica-ta".N-am mai zis nimic,mi-a dat drumul si eu am intins-o spre casa .Nu am spus nimic parintilor mei despre aceasta intamplare.

amintiri din copilarie 3

Ultimii care au emigrat au fost cei doi frati Filgut.Cel mare fiind casatorit cu o fata de origine germana au fost primiti in Germania ,cel mic a trecut prin Israel inainte de a a ajunge in Germania.Ioska, fratele cel mare, a terminat facultatea la Timisoara si a ajuns in cele din urma director la Mercedes Benz in centrala la Stuttgart.S-a pensionat acum cativa ani si umbla prin lume .Ultima oara era in Australia.Cu fratele cel mic care avea aceeasi varsta,ca mine, Erwin tin si acum legatura.El a ales calea intreprinzatorului privat si a deschis un birou de inginerie.A lucrat in State , a lucrat in Finlanda ,in Germania,in Austria.Si nu s-a pensionat pentru munca il mentine tanar.Acum ,dupa 60 ani, mentinem legatura telefonic sau prin Skype si conversatiile noastre sunt centrate pe ce mai faci ,cum o duci ,unde lucrezi etc.Nimic de afaceri sau cum sa faci bani usor. Ca sa inchei Erwin ,Ioska si Peter au emigrat cu ajutorul comunitatii evreiesti.Inainte de 1990 plecai din tara,daca erai de etnie germanica sau evreiasca dupa ce plateai o suma de bani ,20000 de marci germane pe cap de studii superioare,care ajungeau pe cai laturalnice la Securitate. Toti care au plecat de tineri au ajuns in postura foarte inalte si bine platite ,...si nu au iesit din tara pentru a face bani usor.
 In penultima clasa faceam ore de politehnizare, adica de lucru brut .Ni s-a dat un bucata de fier sa o slefuim cu pila pana ajunge sa fie un ciocan. Cum parintii mei nu aveau legaturi cu ciocanarii a trebuit sa pilesc in ore si ore
bucata aceea de metal .Altii care aveau parintii muncitori sau lucrau intr-o intreprindere ai taiat mecanic bucata de fier si doar slefuirea finala a fost opera lor.Ciocanul meu era imperfect , al lor arata ca scos din cutie...dar era doar mana mea care a facut..mai tarziu mi-a folosit ..ceea ce faci cu mana ta este adevarat .
Sa revin la primii ani.La Vinga eram nestiutor cu cele ce se petreceau inafara satului.Citeam ziarele dar nu stim cum e lumea de afara...de ex ma jucam de-a aruncatul ciocanului,citisem in ziarul "sportul" si aruncam un ciocan al bunicului prin curte,pana am vazut o poza in ziar despre ce este vorba.
Verile petrecute la Vinga au fost cei mai frumosi ani ai mei.Jucam fotbal pe o strada nepietruita cu vecinii mei,apoi cateodata coboram in vale la terenul de fotbal,care a fost lasat de izbeliste si era plin de balegar...a ajuns pasune comunala.Am fost cu mama pana la vie si purtam in spate un vermorel,pana ne-au confiscat si via.Dupa moara era un deal unde drumul ducea la Mailat si era plin de vie pe km intregi Acum s-a plantat porumb dupa moda sovietica si drumul e chel ca-n palma.Vecinii mei erau toti din comuna ...se numeau Berti,Eduard,Titus etc dar ce conta ...si acum mentin legatura cu ei,care mai sunt in viata

amintiri din prima copilarie 2

Dupa razboi bunicul s-a trezit intr-o tara noua ,Romania, a carei limba nu o cunostea.In timp nu numai ca a invatat-o ,dar se exprima foarte bine in romaneste si de scris nici nu mai vorbesc:caligrafie curata.Bunica la fel, pentru ca aveau un magazin en gros si en detail cu pompe fúnebre si haine traditionale bulgaresti.Mama s-a nascut in Romania,nu a cunoscut alta lume si deci era romanca. A terminat scoala la liceul romano catolic din Timisoara,liceu privat,unde am terminat liceul si eu dupa 40 de ani...dar liceul era nationalizat,era de stat.Dupa 40 de ani se denumea Liceul Nr 1 Timisoara   pentru ca cele private au fost desfiintate de regimul comunist.Ce era un liceu privat romano catolic inainte de desfiintare?In primul rand era de o curatenie desavarsita si fara femei de serviciu,elevii pastrau curatenia.In curtea liceului avea un parc ce  poate rivaliza cu parcurile regale din acele timpuri.Fetele studiau limba romana,limbi straine germana.franceza,ungara, limba plus literatura,matematica,fizica .chimie,biologie etc si comportament civic.Erau de asemenea ateliere de croitorie, de pictura,sala de sport.Le-am vazut intr-o fotografie dedicata liceului.Aratau impecabile.
Sa revenim la amintirile personale.Pe la 3-4 ani o insoteam deseori pe mama la gara.Strada cobora din fata bisericii intr-o panta destul de accentuata de la jumatatea ei si se termina cu un drum asfaltat ce strabatea o mlastina unde incepea gara.Eu eram invidios pe mecanicul de tren care mergea la Arad sau Timisora pentru ca acolo era o lume necunoscuta care ma atragea.Priveam fumul locomotivei pierzandu-se in zare pana la disparitie. Nu stiu de ce, dar mama vroia sa ma faca medic ginecolog.M-a invatat de foarte devreme sa spun ce vreau sa ma fac cand voi fi mare.La intrebarea aceasta eu raspundeam" doptor de femei".La 3 ani m-au dus la gradinita care era aproape, la 2 randuri de case.Intre timp,in 1948 ,a venit nationalizarea si bunicul s-a mutat in spatele casei parintesti,care a ajuns sediul gospadariei colective de stat,pe o strada paralela cu strada principala.Aveam prieteni de joaca copii vecinilor.Unul mi-a ramas in minte Cornelus, era copilul unui croitor.In joaca m-am lovit la mana si am avut cateva momente o fata crispata fara sa spun nimic.Cornelus s-a apropiat de mine si m-a intrebat cu un ton moale:-virgilica ce te doale?
Aveam 4-5 ani si am inceput sa citesc si apoi sa scriu.La 5 ani stiam sa scriu si sa citesc curent.Pe vremea aceea erau reviste de rebus care le inghiteam intr-o zi.Toate problemele de incepator ,primele pagini,le-am completat. Tot de atunci raman cu amintirea gestului din gradinita cand n-am vrut sa spun poezía care ii facea pe ceilalti copii sa rada ( de atunci nu suport sa rada cineva de mine,nu reactionez violent verbal sau prin gesturi ci doar tac).Tata m-a pedepsit sa stau inchis intr-o camera si atunci bunica mi-a luat apararea.spunand mereu :Lasati-l in pace!!!
Lumea copilariei a fost plina de toate aceste fapte petrecute la Vinga pana in 1951 cand tata, care lucra la Timisoara a inchiriat o camera in Piata Maria(str,Gh.Doja 6 ) la d-nul doctor Pop si ne-am mutat cu totii la Timisora.Am ajuns la o alta gradinita de pe strada Romulus unde am intalnit copii cu care am fost ulterior coleg de clasa.Dupa cateva luni tata a facut rost de o locuinta de 2 camere tip vagon si o bucatarie,tot in zona pietei Maria(pe 6 martie  nr 6 )unde am locuit pana dupa terminarea facultatii.Mi-a spus tata ca a reusit datorita ajutorului dr Shapira care era de la comunitate.Mai tarziu l-am intalnit prin 1968 pe cand eram in anul 4 de facultate-Dr.Shapira era un bagator de seama pe la Clinicile noi,se plimba pe coridor cu o mapa mare sub brat.Cand am vrut sa-l intreb ceva despre un caz  s-a eschivat cu motivul ca se grabeste,are treaba.A doua oara la fel si de atunci l-am lasat in pace.Mi -am dat seama ca nu avea tangenta cu medicina,poate ca avea o diploma falsa din timpul razboiului.Munca lui se reducea la facut rost de ....Mi-am amintit de cuvintele tatei...In acele timpuri cand totul era pe cartela si painea si marmelada sa faci rost de locuinta era de vis.
 Aveam foarte multi copii in curte cu care ma jucam in acel an ,ultimul de gradinita.Nicu Covaci de la viitorul Phoenix ,Peter Rosenberg,fratii Filgut cu care am ramas mult timp vecini pana au plecat in Germania.Ceea ce vreau sa scot in evidenta este ca prietenii din primii 7 ani de viata iti raman prieteni pe viata.Si acum dupa 60 de ani ne vedem cand ne permite apropierea sau vorbim la telefon sau pe Skype.
Sa vorbim un pic de Nicu Covaci.Statea la parter langa coborarea in pivnita, cu mama lui intr-o camera si o bucatarie.Era vesnic racit si deseori ii curgea nasul.Cand tatal sau a iesit din inchisoare,i- a facut  o chitara dintr-o cutie de conserve si Nicu zdranganea la ea toata ziua.Ulterior s-a mutat pe splaiul T.Vladimirescu foarte aproape de mine in dreptul gradinii Flora.Ne-am mai vazut mai rar dupa terminarea facultatii si apoi dupa plecarea lui in Germani de loc.,Dupa 60 de ani i-am facut o vizita la Moraira in Spania ,aproape de Valencia,unde am depanat amintiri.
 Peter Rosenberg statea cu mama lui in fata, la intrarea in blocul vechi de peste 100 de ani.Statea permanent in casa in pielea goala si ne jucam monopoli printre altele.L-am mai intalnit dupa aceea in clasa a 10 ea ,cand iesea din bloc la 10 seara ,iar eu intram.L-am intrebat unde merge la ora aceea si mi-a raspuns ca la fabrica de lanturi...intra de servici ca lacatus.Nu ti-e greu a lucrezi in acelasi timp si sa mergi la scoala serala?il intreb eu zice "-Nu, pentru ca imi fac norma in 2 ore si ma culc langa strung. -"De ce nu faci mai multe piese ca sa castigi mai mult?,il intreb.Si el imi raspunde"Da ce sunt prost sa-mi mareaca norma?"Peter a emigrat in Statele Unite,unde a facut universitatea cu ajutorul comunitatii.A lucrat la Pentagon in sectorul stiintific.La telefon mi-a spus ca nu putea veni in Romania,inainte de 1990 pentru ca lucreaza intr-un sector sensibil si daca se afla ca a fost intr-o tara comunista ar putea avea probleme mari.Acum este pensionar si lucreaza independent tot pentru Pentagon.Am vorbit cu el la telefon :vorbea perfect romaneste.Se vedea de la o posta ca n-a trecut prin scoala ca rata prin balta.

amintiri din copilarie (cei 7 ani de acasa)

Sa reluam firul amintirilor.De la 1 an tin minte ca am cazut din leagan,fara sa ma ranesc..Aveam pe atunci o servitoare  numita  Zorita.Era o fata de la tara ,simpla,curata,dar care nu stia la inceput nici sa puna masa .Cand ne-a parasit stia multe lucruri.s-a maturizat si mi-a spus mama, ca s-a mutat la Timsoara unde s-a casatorit cu un maistru,un pas ceva  mai sus de clasa muncitoare .Motivul plecarii a fost nationalizarea  din 1948, cand am fost scosi din casa parinteasca si ne-am mutat in chirie  (la doi ani stateam deja la un colt de strada de  vechea casa ,in dreptul bisericii romano catolic)( O fotografie pastrata ma arata la 2 ani sub un brad de Craciuin mare de 2 m,alaturi de parinti. Zorita avea un neg pe obraz probabil de origine virotica ,de care m-am infectat si eu..parintii mei m-au dus la medicul satului, dr.Giurgiu care m-a cauterizat.Pentru a nu ma speria mama ma tinea in brate in dosul usii ,si la un moment dat mi-a distras atentia ,spunandu-mi.-Uite albinuta !...si in acelasi timp doctorul m-a cauterizat.
Sa ne intoarcem la vara anului 1948..Ma jucam in fata casei cu un vecin de aceeasi varsta ,Edy Sunega pe la orele 16.Mama ma striga de doua ori ca va veni masina sa mergem la Arad la meci...Eu nu-i dadeam atentie ,dar cand a aparut masina (pentru prima data vazusem o masina in marime naturala)m-am grabit sa ma aranjez ,dar parintii m-au pedepsit sa stau acasa.Pentru prima oara am avut o revelatie :-cum v-ati pus mintea cu un copil de 2 ani,referandu-ma la parintii mei.Pentru mine a fost o frustare ,si mi-am zis ca nu-i voi ierta niciodata ...apoi mi-a trecut. I-am reamintit tatalui meu inainte de a muri cu cateva luni cele intamplate in urma cu peste 60 de ani ,si mi-a confirmat"Asa a fost".Alte amintiri imi revin in minte din fotografiile de atunci .Aveam o masinuta de lemn cu pedale pe care o imprumutam fiecarui copil care o cerea.Pe atunci era o raritate .o jucarie de acest tip intr-un sat
Pana in 1948 am trait in casa noastra,casa cu etaj asezata chiar in fata intrarii in parcul satului),cu vreo10 camere ,Avea o poarta imensa,flancata de doua corpuri de cladire .dupa ce intrai aparea o gradina pe stanga cu pitici si amorasi,vopsita in alb,mai in spate erau acareturile.
Cladirea a fost mostenita de mama de la bunicii ei,care erau comercianti en gros si in detail ,cu tesaturi specific bulgaresti si pompe funebre.
Bunicii din partea mamei erau de etnie bulgara ,bunicul , iar bunica de etnie slovaca,Stramosii mei venisera in urma cu 300 de ani din Bulgaria si Slovacia de azi.Bunicul avea arbore genealogic  din care reiese ca primii din famila Vekov au venit in jurul anului 1725 din Bulgaria fugind de turci.Au trecut Dunarea si s-au stabilit in Oltenia unde s-a nascut primul Vekov care s-a mutat in Banat.Pe vremea aceea Oltenia era sub jurisdictie austriaca ,era un teritoriu tampon pentru a fortifica granita care era pe Dunare si Carpatii de sud
Bunicul  a facut primul razboi mondial in armata Austro-Ungara,fiind mobilizat pe frontul muntenegrean ,unde  a stat timp de patru ani ., de la 18 ani la 22 de ani.Baza armatei era la Catarro ,azi Kotor in Muntenegru.
Imi povestea ca erau colocati pe o inaltime de unde trimiteau cate un obuz de cand in cand la Cetinje ,capitala Muntenegrului pentru a semnala prezenta lor.Nu a participat la lupte propriu zise fiind artilerist si comandant de baterie. Din imaginile fotografice pastrate se observa ca el era asezat pe scaun in timp ce ceilati patru soldati era un picioare ,de unde am dedus ca el era comandantul.Avea 7 clase facute in sat in limba bulgara si era cel mai instruit dintre toti.
Mai venea in permisie ,am o fotografie cu el in uniforma si cu bunica tanara ,se vedea pe chipul lor ca erau fericiti.
Din acele timpuri am pastrat un pahar de otel cu chipul imparatului Franz Josef,lucrat in filigran ,era trofeul lui de razboi ,cu dedicatia "fur die bravuren"( 1916)
Bunicul era fructul unei relatii a strabunicului cu o femee simpla de la tara,cu care convietuia ,prima lui sotie murise.In traditia catolica a celor vremuri casatoria se facea o singura data si se inregistra la biserica.Strabunica avea alt nume si atunci am realizat de ce.
Daca treceti pe drumul dintre Timiosara si Arad ,se vad de la distanta turlele bisericii ,inaltata pe dealul ce constituie centrul comunei Constructia ei a inceput in 1774 si a durat 100 de ani,mana de lucru era localnica ,cetatenii contribuind prin munca benevola .doar mesterii pietrari erau italieni,iar arhitectul era din Viena.Am participat la sarbatorirea a 100 de ani de terminarea bisericii in 1984,cand a fost o mare sarbatoare in sat .
Bunica a fost de origine slovaca,stramosii ei au venit din teritoriul actual al Slovaciei.,vorbea curent slovaca .Din amintirile de la 1 an fixate in memorie au fost cuvintele unui joc pentru noi nascuti "Varila mamicku caficku caficku,ta mu dala na tanerka,ta mu dala na vilicku,ta mu dala na ....,si la ultimul degetel ma gadila pana in subsori.
In casa se gasea un plic vechi ,de dinainte de 1900 scris in germana si ungara,in care aparea casa parinteasca intr-un colt si un antet cu cuvintele "afacere in propria casa".
Din ferparele dintre cele doua razboaie mondiale reiese ca rudele mele pe linie materna nu aveau nume romanesti :unii aveau nume pur unguresti altii germane ,sau amestecate.