lunes, 25 de enero de 2016

profesoara de la caransebes

Tot prin intermediul micii publicitati am cunoscut o profesoara de engleza din Caransebes.De fapt inca era studenta la facultatea de engleza privata din Arad.Iau legatura cu ea telefonic si urma sa ne intalnim la Timisoara ,Ma duc la gara si astept ,apoi sun pe celular si nu-mi raspunde ...mai sa fie ..m-am dus degeaba la gara.O sun din nou dupa o zi,era la Caransebes si imi spune ca a uitat sa-si incarce telefonul .Pai nu ai avut incarcatorul la tine ?...L-am uitat acasa... zice ea .Fac o paranteza...era casatorita ,avea si un copil dar sotul era un idiot care o luase de nevasta ,,,doar ca asa aiba locuinta.Mi-a povestit ca venea la 2 zile acasa ,facea pe stapanul casei.apoi disparea din nou cateva zile...De cand avea copilul ii spunea vaca...si casa era a ei,nu  a sotului.Era o fiinta mai retrasa si nu stia cum sa procedeze,tributara traditiilor romanesti ,care zic ca femeea casatorita trebuie sa stea acasa si sa creasca copii ...sotul e liber sa faca ce pofteste Vroia o legatura cu cineva sa o asculte ,daca se poate un barbat,dar in acelasi timp era reticenta de a avea relatii sexuale cu el.Oricum era foarte citita si avea de facut o lucarare cu literatura engleza din sec XVIII.
O sun din nou cateva zile mai tarziu si-mi spune ca trebuie sa vina la Timisoara.Perfect,imi zic eu... si ne intalnim dupa masa in oras.Vroia sa cumpere niste ghetute pentru cel mic si a cautat aproape in toate magazinele din oras ,fara sa gaseasca.Se facuse seara ,dar era inca lumina la orele 22.O invit la mine ,dar se eschiveaza ca are niste rude unde va dormi.Nu am mai insistat si o duc in cartierul unde urma sa petreaca noaptea.Opresc masina ,mai stam de vorba 5 minute si ii spun -" la revedere ,noapte buna!..la care ea surprinsa imi replica -"mie nu mi-a spus nimeni noapte buna.Mai sa fie... cum e posibil sa iei de sot pe unul care nici macar nu stie regulile de baza ale civilizatiei,,,sa saluti .Mi-am data seama ca femeea este pierduta,va continua cu sotul si va ajunge o epava in cativa ani.
Si nu am mai cautat-o ...

jueves, 21 de enero de 2016

amintiri din faget

Acum imi revin in memorie alte amintiri din Faget legate de femeile pe care le-am cunoscut ...si pe dinauntru si pe dinafara.
Nu o stiam dinainte,s-a prezentat la policlinica si am internat-o.Era o femee frumoasa, distincta,sarea in ochi ca nu parea de la tara, cu o problema de scurgere mucoasa care provenea dintr-o hipertrofie de col.Avea deja un copil....era vorba de o o operatie de reducere a colului.Se interneaza si o operez.In ultima zi inainte de a iesi din spital o invit in camera mea la o cafea,spre seara cand nu se mai vedea nimeni prin curte. Vine si o invit sa ia loc ,pregatesc o cafea si stam de vorba ...la un moment dat am lasat vorba si am trecut la fapte.Am realizat ca nu era viata pe care o dorea ea,in fundatura Vaii lui Liman.dar ce sa faca ?era casatorita cu inginerul cu post la Tomesti.Probabil ca erau si alte cauze ,isi dorea o evadare din monotonie si m-a gasit pe mine .Ulterior un amic mi-a povestiti mai multe amanunte despre sot ,era cunoscut de el.
A doua zi ne comportam  ca pacienta si doctor ..nimeni nu si-a dat seama.
Nici eu nu realizam ca eram in cautare de o pereche ,nu de un numar nelimitat de femei.,si de cineva cu care sa pot imparti si patul si spiritul.
Intr-o buna zi vad o individa ,care avea postul in satul cel mai apropiat de Faget,Rachita.Era bruneta ,cu un neg mic pe nas,tanara ,probabil terminase de curand facultatea.Intru in vorba cu ea si in final ii promit sa -i fac o vizita la Rachita.Ajung intr-o seara la Rachita,caut casa unde statea in gazda.,stam de vorba si apoi plec ,cu promisiunea ca va veni ea sa ma viziteze.
Ma duc in alta seara si o aduc cu masina la spital ,intram in camera mea si dupa vreo jumatate de ora trecem la actiune.Nu vrut cu nici un chip sa finalizez actul doar ne-am smotocit.In final cand a vazut ca eu eram foarte excitat ,s-a indurat sa- mi faca un cunilingulus cu finalizare .Cred ca era virgina si nu voia sa para o femee usoara la casatorie ,dar frustrarea exista .
Acum am sa va povestesc o intamplare cu adevarat curioasa.Ma duc in sat la restaurantul Padesul,in centru.Acolo o vad pe sotia unui medic,care era inginera si trebuia sa verfice o lucrare.Zic.-buna ziua dna doctor...ea ma recunoaste si imi raspunde la fel.Stau de vorba cu ea,de fapt stateam la aceeasi masa .. era dupa masa,terminase ce era de facut si se plictisea pana a doua zi.Se intunecase si o invit in camaruta mea de la spital.Poarta spitalului era deschisa ,intru cu masina ,nu ma vede nimeni si ajugem in camaruta mea din fundul spitalului,Intram, ea a luat loc pe unicul scaun pe care il aveam,eu pe  pat si continuam discutia.Eu stiam ceva despre trecutul ei.Domnul doctor imi fusese asistent de grupa,era ceva ma in varsta ca mine.In anul VI ne dusese intr-o excursie organizata de el cu un microbus la biserica de la Densusi,un monument de arta premedievala.Pe vremea aceea era combinat cu o tanara doctorita care ii facea ochi dulci,dar el nu avea de gand sa se casatoreasca cu ea...de fapt era de origine iudaica si mai tarziu a emigrat.Doctorul era un urmas al romanismului din Banat ,iar tatal sau a fost om politic inainte de 1948,activa in randurile partidului national taranesc.S-a casatorit mai tarziu cu doamna care era la mine in camaruta si ea de origine taranista.
La un moment dat ajugem sa ne smotocim si numai respctul pe care il purtam medicului m-a oprit sa finalizez Dupa clipa de nebunie si-a revenit si mi-a cerut sa plecam .Am dus-o cu masina pana la hotelul din sat.
Ne-am mai intalnit de cateva ori la Timisoara,doar ne-am salutat si atat.Sotul a ajuns profesor universitar ,copilul a crescut si el,a ajuns tot doctor.Cei doi au ajuns la pensie  si nu mai stiu daca traiesc ,erau cu vreo 10 ani mai in varsta ca mine,trebuie sa aiba in jur de 80 de ani
Ce vreau sa repet? ca femeea ,oricat de educata, culta si instruita este, prin casatorie rabda toanele sotului ,dar cand se iveste prilejul,departe de casa.... isi manfesta frustrarea.

lunes, 18 de enero de 2016

din slovenia

In Slovenia fiind ma duc intr-o buna zi la mare .Era acolo un resort cu plaja libera,pentru oricine pofteste.Si ma apuc sa adun pietricele de pe plaja.aduse de valurile marii ...alegeam cele care puteau fi folosite la ceva .
In timp ce stateam pe plaja, ghemuit si alegeam pietrele se pun langa mine doi copii prescolari...sa fi avut 3 sau 4 ani.Incep sa adune pietricele si ei si le pun alaturi...  la un moment dat zice unul ,in engleza, ca seama piatra cu ochiul casei...era o piatra cu un ochi central si cercuri concentrice spre periferie .,de diferite tonuri de albastru.
Eu sunt surprins si il intreb pe celalalt daca nu cumva era turc.Imi confirma si spune ca parintii erau turci din Londra.Am sa va explic de unde am stiut...in Turcia am intrebat pe negustori ce insemana ochiul albastru care se vindea in toate bazarele,Mi-au spus ca era un fel de port bonheur care se agata in pragul usii pentru a aduce prosperitate si noroc...Ceva ce la  turci ,care sunt musulmani este corespondentul potcoavei.
Pleaca copii si eu mai raman pe plaja ,apoi urc faleza si ma striga in engleza un individ ce statea la masa unei cafenele.Intorc capul si il vad pe capitanul ONEDIN in persoana, un tip la vreo 60 de ani masiv ,cu barba, imbracat ca un capitan de vas ,cu chipiu regulamentar.Imi spune ca, copii au intalnit pe plaja "a very nice person".Ma invita sa iau loc si incepe sa-mi povesteasca :era capitanul si prorietarul unui vas care facea cabotaj pe coasta Croatiei,era in vacanta cu cei doi copii veniti de la londra pe coasta Sloveniei.Comentez si eu ca in Croatia era mai multa dezordine ,oamenii erau mai nationalisti si era mai multa mafie.Imi confirma cele spuse ,imi termin cafeaua la care fusesem invitat si plec dupa o jumatate de ora .
Mie mi-a placut conversatia ,luasem si o cafea gratis ..ce putin iti trebuie sa fii multumit.Dar eram inca sub vraja noptii de la Garana si mai speram ..la Nany.

viernes, 15 de enero de 2016

doua femei casatorite

Am cunoscut-o in anul 1985 -6.Era o femee blonda de vreo 30 de ani,corp normal construit,ochii albastri  si comunicativa.Locuia in blocul cu farmacia de vis a vis de Posta mare.Nu stiu cum am ajuns sa o vizitez .am intrat in apartament ,m-a invitat la o cafea ..si a inceput sa povesteasca .
Locuise mult timp langa Salonta unde fusese repartizat sotul ei dupa terminarea facultatii.La inceput lucrurile au fost normale .dar incet ,incet, a vazut ca pe sot il interesa mai mult vanatoarea ,unde mergea cu prietenii si mai putin cu sotia ,care il astepta acasa.Sa indeparta de el ,dar a continuat sa fie sotia lui.Transferat la Timisoara sotul s-a obisnuit cu noul sau stil de viata .iar sotia s-a- indepartat si mai mult .In momentul in care am cunoscut-o era in prag de divort.Ce sa comentez?Am plecat si i-am dat intalnire a doua zi. .
Am gasit o camera in apartamentul verisoarei mele care preda la o scoala si era ocupata pana dupa masa( in acel timp eram casatorit cu Camelia ,dar nu aveam de mult comunicare)
Intram normal in apartamentul verisoarei ,ne dezbracm ca doua vechi cunostiinte ,si purcedem la actul propriu -zis.N-a fost rau ,dar nici ceva deosebit n-a fost .
Am incercat a doua oara in aceleasi conditii in zilelele urmatoare.. .la fel ..si nu am mai cautat-o.
In anul 1991 incepusem sa scriu o carte despre family planning si aveam nevoie de niste fotografii si grafice.Nascuse cu mine o tanara de vreo 27 de ani,de etnie maghiara ,cu o fetisoara nostima, dar serioasa ,tunsa scurt,corpul era bine construit si carnatie buna.O gasesc la locul de munca ,la un fotograf din Piata Traian.Ii explic ce si cum doresc  sa fie pozele,la un moment dat ma invita la ea in apartamentul care era situat undeva in Printul Turcesc.Blocul era mai recent construit .mai ingrijit si imi deschide prin soneria de la intrare .Urc ,imi deschde .imi ofera o cafea si stam de vorba ..mai mult ea.
Era divortata ,avea un copil care statea la bunica lui. .Si cel de-alea doilea copil era al unui individ neamt care ii promisese casatorie daca ii face un copil.Copilul se nascuse la 7 luni, dar era prematur adevarat si incepuse sa recupereze in greutate.Era in asteparea actelor de emigrare.
Din vorba in vorba ne trezim amandoi ca  suntem in pat si dezbracati...era vara asa incat nu a fost greu.Am facut dragoste in toate pozitiile ,dar am observat ca perineul ei,pe care il cususem eu, era mult mai larg decat normal..bine, se putea opera din nou si reface,dar atunci astea erau conditiile.
Am mai fost pe la ea de cateva ori ,cand aveam timp ...acum stiam de ce vin ,asa ca faceam dragoste fara multe cuvinte...si deodata a disparut ..nici eu n-am mai cautat-o ,nici ea nu a mai dat semn de viata.Probabil ca acum este o femee la locul ei in Germania.

jueves, 14 de enero de 2016

slovenia 5

Tot din Slovenia am ramas cu alte invataminte.Intr-o zi intru intr-o cafenea si ma uit in jur.Peretii foarte aranjati ,afacerea mergea de cativa ani,totul era stabilit .Il intreb pe unul ce servea pe acolo...Nu-i asa ca afacerea este in localul propriu al proprietarului? El imi raspunde:-proprietarul este la Viena .a primit casa inapoi imediat dupa 1990 si a avut bani sa o refaca .M-a dus gandul la Romania unde proprietatea este un moft(Iliescu dixit) ca sa poata pune mana pe ea noii imbogatiti de revolutie.Abia acum ,dupa lupte care au durat 25 de ani unele proprietati sunt ale mostenitorilor de drept ,cei care au suparavietuit luptei dure pentru redobandire.Eu nu m-am implicat in aceasata lupta juridica ...si am pierdut 5 case ,inclusiv casa in care m-am nascut.
Alta intamplare semnificativa...ma plimbam prin centru si deodata imi apare o biserica Sf Chiril si Metodiu.Cei doi au fost cei care au introduc alfabetul chirlic in lumea slava ,deci ortodoxa.Cand intreb ce biserica este ,cineva de pe strada imi raspunde :catolica si toate sunt catolice.Ma gandesc prin ce intorsatura lucrurilor  slovenii scriu cu caractere latine ,bisericile se numesc dupa cei doi promotori ai slavismului ,iar asezamintele sunt catolice...
In ultima zi,nu mai aveam rabdare ,ma chema iubita din inconstient,ies cu masina la ora 5 dimineta si pornesc spre Romania prin Ungaria.Inainte de a iesi din Slovenia ma opresc la o pensiune si cer o cafea .O tanara frumoasa ma serveste si ii daruiesc ultimii bani sloveni pe care ii mai aveam.
Trec in Ungaria, aceeasi priveliste ,soseaua buna,pe margine diferite localuri
supercochete si toate functionand .La trecerea Dunarii se schimba peisajul ,casele par mai aproape de cele din Transilvania,
Ajung la frontiera cu Romania,trec granita si peisajul se schimba total,Soseaua intunecoasa,reparata de cateva ori fara rezultat,drumul pare ca se inchide in fata mea .A doua zi la spital caut apropierea de Nany...era acolo.luasem numeroase fotogarfii si intr-o zi o gasesc singura si ii arat albumul...Nu a comentat nimic ,dar  a inteles.
La nici o saptamana m-a atras in iesirea de la Garana .( am pvestit deja ce a fost acolo)

lunes, 11 de enero de 2016

slovenia 3

Era deja miercuri si am gandit sa vad tara spre litoral.Dimineata devreme pornesc la drum spre Pola( in slovena Pula).Ca si in celeleate zi, era un timp superb de primavara spre vara .Ajung intr-un loc de pe litoral .La intrare in orasel era o bariera ,daca parcai afara era mai ieftin decat daca parcai in oras asa ca am lasat masina in parcare..si am  luat-o pe jos.Intreg oraselul era intins pe tarmul marii,asa ca mi-a luat o jumatate de ora sa-l vizitez.Ma uitam pe jos ,curat ,ma uitam pe sus cerul fara nori ,ma uitam la oameni si   la cladiri ...intr-un cuvant era civilizatie...si timp frumos.Cetatea era construita pe un damb apoi casele cochete ,cu flori si primaria ,o cladire mai impozanta erau reparate si straluceau in lumina soarelui...nu vedeai o constructie noua ,doar restaurarea vechilor asezaminte.
La intoarcere ma opresc la Postojna,unde stiam ca exista o pestera faimoasa.Intru in orasel,cochet ,cu case normale si o iau spre pestera.La intrare totul era organizat ,asa incat luam trenuletul electric si vizitam pestera .Pestera a fost construita de prizonierii rusi din timpul primului razboi mondial si avea ca toate pesterile stalactite ,stalagmite si alte locuri abrupte incat semana cu Pestera Ursilor din Apuseni-Mergand prin oras vad expusa o masina de pompieri straveche ,cadou al orasului din partea imparatului Franz Josef al Austriei.Fusese un incendiu pe la sfarsitul sec XIX si imparatul vizitase localitatea dupa incendiu.Pompierii au fost ai locului si urmau sa fie instruiti din randul oamenilor  de bastina.
Intors in capitala ,Ljubliana abordez cativa tineri ,stiau engleza si erau amabili.Pe unul dintre ei ,avea un defect la picior il cautasem cu o zi inainte si nu il gasisem.Acum era la locul lui ,vindea ceva dulciuri la intrarea intr-un cinematograf( era in vacanta).Ies cu el si stau de vorba ,il citise pe Platon si era plin de intrebari .
Zilnic, ma plimbam prin centru si interesul meu era pentru carti vechi,Era plin centrul de buchinisti.Rasfoiesc cateva carti in slovena si privirea imi cade pe o istorie recenta a evenimentelor din Jugoslavia de la inceputul anului 1992.Erau si poze acolo si vad ceva :un jurnalist fusese incarcelat de armata iugoslava si in cartea lui de identitate aparea si religia...era ebraica.Dupa retragerea armatei iugoslave este eliberat si numit ministru de razboi in noul guvern anticomunist...Ia te uita cum se leaga.
Intr-o dupa masa ma plimbam prin zonele centrale si deodata ma opreste un tanar cu dintii putin stricati,era foarte agitat si oprea trecatorii ,care se fereau de el.Eu l-am intrebat ce problema are...cand sa scoata niste bani de la automat ,acesta i-a retinut cardul si era vineri seara .Pana duminica ramasese fara card si fara bani.Vroia sa ajunga la Zagreb unde erau prietenii lui.Mi-a cerut niste bani de benzina.In gand facusem socoteala cat era pana la Zagreb si luand in considerare ca masina lui consuma vreo 10 l la suta de km,i-am dat 20 de marci germane.Pe fata lui se vedea ca era dezamagit,banii nu erau de ajuns ,dar nu mi-a cerut mai mult.Dimpotriva vroia sa mergem intr-un local sa luam o bere.Era mai putin agitat,dar vroia sa stea de vorba cu cineva,gasise pe cineva care sa-l asculte.Cautam o cafenea si intr-o intrare gasim una si luam loc..si incepe sa-mi povesteasca:Era originar din Belgrad ,adica sarb si se mutase la Zagreb cu ani in urma.La izbucnirea razboiulu, lumea de pe strada ii spunea :du-te acasa .ce cauti la Zagreb sarbule!...la Belgrad lumea ii zicea: ce cauti croatule la Belgrad?...era confuzionat de gura lumii.Venise de la Viena unde facuse o lampa de noptiera unei bogatase,ceva exclusivist .Mi-e nu mi-a placut ,era cu o craniu osos ,parea ceva morbid ,dar asa ii comandase bogatasa.Am vazut pozele operelor lui intr-un album.Statea cu prietena lui din Anglia pe o insula dinGrecia...ca sa vezi cum e lumea,ce intortocheata este.
Mai discutam un pic despre istoria ultimilor 100 de ani,despre primul razboi mondial.Si la urma imi spune ca strabunicul sau a fost un aristocrat sarb,care a pornit calare in urmarirea turcilor ce ii rapisera fata...a murit in lupta....am tras o concluzie...cei cu origini aristocratice,cu aptitudini artistice,au alta atitudine fata de evenimente decat marea masa a multimii .

slovenia 2

Ulterior ma indrept spre granita cu Austria .Eram cu masina asa ca peisajele defilau in fata ochilor mei si nu ma grabeam ....
Pe mariginea drumului erau diferite pensiuni cochete si in final ma opresc la una ..U grenadiru se chema.Parchez masina si intru .Proprietara trebulaia ceva si eu intru in vorba ...o chema Iolanda ca pe mama.Avea un ajutor care era plecat dupa produse proaspete in vecini ,pe culmile din jur.
Ies in curte si vad o constructie de piatra asemanatoare unei statui vazute de mine la Efes,un barbat care avea un penis mai mare ,din varful penisului tasnea o mica stropitoare continua ..Ajutorul tocmai treca pe acolo si il intreb cine a construit ansamblul   imi raspunde ca eu.Il intreb:" a vazut undeva ceva asemanator".zice ca NU.Era un taran de prin partea locului care vazuse undeva in copilarie o statuie greaca a abundentei si fertilitatii,dar uitase probabil.Ma mai plimb in jur si dau ocol pensiunii:in spate era o constructie veche de peste 100 de ani pastrata si intreb ce e cu ea ...proprietara imi raspunde ca e prima casa pe care o construise in acel loc un fost ofiter spaniol care se stabilise in final in Slovenia in timpul imperiului austriac.Profit de acest prilej si iau o fotogarfie ,in acelasi timp intra in cadru un caine batran, lent in miscari .A iesit o fotografie reusita cu doi vechi companioni de ai locului.
Cand dau sa plec ,vad trei indivizi iesind din pensiune cu niste carlige si si corzi infasurate in jurul pieptului.Ii abordez ,auzisem ca vorbeau engleza si ii intreb .-.unde mergeti, la climb -up?...unul imi raspunde "yes" si dupa accent imi dau seama ca sunt din periferiile Londrei,unde se vorbeste dialectul cockney.La interbarea mea ca " are you cockney" imi raspunde afirmativ.O iau inapoi spre oras si vad pe malul raului o masina de Austria si in mijlocul raului, care nu era foarte adanc, o pereche balacindu-se in apa.Ma opresc si ii privesc .La un moment dat se apropie ,ea parea , fizic vorbind ,mai in varsta ca el cu vreo 20 de ani ..dar erau fericiti
Intreb cu greutate in germana mea mai slaba de unde sunt si ce fac pe acolo.Am inteles ca erau din Klagenfurt si urma sa plece apoi inapoi in Austria ,sa vada o finala la fotbal..in cursul dupa amiezii.Ma gandeam:- Uite ce putin iti trebuie sa fii fericit ,cand ai alaturi perechea potrivita.
In intreg curs al traseului meu ma opream sa fac fotografii ,mai ales unde vedema ceva in legatura cu nany ...erau multe locuri care aveau acest nume cu rezonanata slava ,pensiuni,magazine ,locuri de agreement ...si chiar doar numele ei .... scris pe firmament.

viernes, 8 de enero de 2016

slovenia 1

In anul 2000 Slovenia era deja un stat independent...urmele razboiului din Yugoslavia nu erau percepute in nici o parte.Mergeam la congresul european de contraceptie ce avea loc in capiatala ,Ljubliana .Tara fiind mica aveam sa gand sa o vizitez in 2 zile ,o zi mergand spre Austria ,o zi mergand spre Italia.
Era in luna mai 2000 si eu eram prin de energie pentru ca eram sub imperiul lui Nany..tot ce realizam si tot ce vizitam era dedicat ei.
Ajung seara tarziu in Ljubliana in jur de ora 20 si merg direct spre sala congresului,unde se retrageau deja din activitate.Am lasat masina in parcarea de langa sala urmand ca a doua zi sa vad ce problema era la frane .
Il vad pe Peter Ternat ,cel insarcinat cu congresul si ma invita la ora 22 sa mergem la o crama ,platea trezorierul organizatiei.Merg cu el pana la hotelul unde erau cazati,asteptand in hol sa se adune lumea ,faceau cate un dus si se aranjau pentru iesire.Stand pe acolo la un monment dat ma abordeaza o scotiana dupa accent,intre doua varste ,pilita -ce faci diseara ma intreaba ? eu ii raspind dorm...avea chef de o partida de sex.
Iesim din hotel si ajungem la crama pe jos .Acolo fiecare are liber la mancare ,cat pofteste ,dar se hotaresc sa faca o comanada, pentru fiecare acelasi fel.Mi se pune in fata un platou lunguiet cu un peste enorm,mananc vreo 30% si restul il las ,,era prea multa mancare...dar ce conta ,platea trezorierul si nu din banii lui.A doua zi la congres ma intalnesc cu prietenul Bartfai si alti doctori din Ungaria.
La sfarsitul celei a doua zile are loc adunarea generala.Din partea Romaniei eram doar eu.Incepe sedinta si ...am vazut manipularea masei largi de votanti.La sfarsit vorbesc cu un medic evreu si ii spun ca as veni in Israel pentru o conferinta dar am probleme cu viza ...imi raspunde -"anunta-ma doar si rezolv eu "....mai sa fie! imi zic .
Cazarea am rezolvat-o in noaptea precedenta pe la ora 23 .Gasesc pe aproape un hotel care avea doar o camera cu 3 paturi libera si trebuia sa o platesc toata .Scot 80 de marci germane si  platesc...ma gadeam ca maine shimb hotelul cu unul de la periferie mai ieftin.
Dimineta la sculare,primul gand a fost sa gasesc un mecanic pentru a repara franele.Intreb la receptie si-mi indica doua ateliere ,intreb pe care sa-l aleg si imi spune ca imi recomanda unul din ele.Zic ...-"bun... cheama la telefon" ..ma intelegeam cu ei in bulgara Peste jumatate de ora apare personal proprietarul si ma tracteaza pana la atelier ,undeva periferic,dar bine ingrijit Se uita maistrul la sistemul de franare,zice sa se rezolva in 2 ore ,si imi recomanda sa beau o cafea in apropiere.Eu mai stau prin atelier si vad pe pereti o diploma in engleza care avea niste aprobari europene pe numele Popovici.Observ ca toti angajatii vin si il intreba cand se iveste o problema ....si ii spun _"dumneata esti Popovici ",,zice da ..pai se vedea ca omul stia engleza ,avea calificare europeana ..si era seful muncitorilor din ateleier ....nimic nu misca fara stirea si acceptul lui.
Sa vedem acum ce am vazut si inteles dinafara congresului .
II prima zi libera ,de dupa comgres ma indrept cu masina spre Austria.Inchiriasem cu o zi inainte o mica camaruta la periferie cu 2o de marci pe noapte ,dar eram multumit de economie.Ies pe la ora 7 spre Bled,lacul vestit unde aveau loc regate internationale.In jurul lacului erau multe locuri de parcare ,dar toate erau opupate ,asa incat ma duc si mai periferic si printr-o poarta deschisa vad o parcare goala.Era a unui hotel luxos" bella vista".parchez acolo,intru si vorbesc cu receptioenrul,adun cateva vederi de reclama si il intreb daca pot lua micul dejun pe terasa...:cum sa nu ...imi raspunde-ies pe terasa asezata pe o culme, poteca cobora spre padure si ajungea pe malul lacului ,unde se gasea debaracaderul hotelului.Comand ceva ,stau la soarele bland de dimineata ..si respit din toti plamanii..era ca in rai.cobor apoi spre debaracader si acolo gasesc un tanar din ultimul an de liceu,stia engleza ,asa ca mi-a fost mai simplu sa comunic.Luam loc amandoi pe malul lacului si intretin o conversatie.Elevul era in ultimul an de colegiu si lucra in sezonul de vara cu turistii straini ,inchiria  barci asemanatoare gondolelor ,dar cu un acoperis plat si ceva mai stabile .
Pe la 11 si jumatate se scuza ca trebuie sa lucreze ,aparusera primii turisti ...cand s-a- umplut debarcaderul de turisti ,eu am luat-o din loc ...mai era multe de vazut in Slovenia.

jueves, 7 de enero de 2016

franta 2

Printre muzee nu putea lipsi Luvrul.la intrare era o piramida de sticla,de unde aveai acces la cele 4 sectoare ale muzeului.Mie mi s-a parut de prost gust ,dar cica era modern ..ma rog.vizita sa centart pe arta pictoriala si restul ce o insotea.Am trecut prin sala oglinzilor, un culoar plin de oglinzi si intre ele tablouri de duci si conti...era orbitor.Am ajuns in sala unde trona vestita Gioconda ...am privit-o si am privit-o dar nu am remarcat ceva deosebit ...Dupa ani am descoperit ce ii dadea famecul inegalabil...dar asta deja am povestit in alt capitol.
La iesire ,intr-o nisa trona statuia Victoriei de la Samothrace.Fara maini ,care s-au pierdut ,expresia ei era perefct umana ,o femee ce simboliza victoria.
Al doilea muzeu vizitat ,in ordinea importantei,a fost muzeul de arta moderna Pompidou.O constructie metalica si cubista care nu mi-a lasat nici o impresie ,ceva anodin si fara gust.Intram de pe pasarela de acces si primul lucru pe care il, vad este un closet atarnat de o sfoara."opera" moderna a unuia ce nici nu m-am obosit sa-i retin numele.La stanga un pian imbracat in foaie de cort ,cu semnul crucii rosii pe el,alta opera moderna.Am grabit pasul si in treacat mi-a atras atentia capul de tanar al lui Brancusi...si m-am oprit.Singura arta din acel muzeu apartinea lui Brancusi...restul nu meritau nici macar sa fie vazute.Si nu intamplator Brancusi a fost elevul unui titan, ,August Rodin.
Restul muzeelor apartineau altor culturi ,japoneza ,chineza si araba ..nu m-au impresionat ..nu am vazut nici o figura umana ,cu trarile ei ,doar niste papusi,pareau Barbie.
In acest timp am avut o problema la misna ,carburatorului i-a plesnit ....
l-am puis pe rezidentul meu sa se intereseze daca nu este vreun mecanic prin apropiereintr-o dupa masa se prezinta un individ negru care il repara contra unui haine lungi de fas ,pe care o aveam in bagaje ...amandoi multumiti ...eu ca nu am cheltuit ,iar el s-a. ales cu un haina buna.
Urmatoarele zile am fost la Fontainbleau si Versailles,am urcat la Montmatre si la Sacre coeur...am luat o multime de poze

martes, 5 de enero de 2016

franta 1

Prima oara fusesem la Paris in anul 1992.Aveam un rezident negru din Congo belgian, cu care ma intelegeam bine ,era foarte simpatic si bine crescut ..era catolic.Incepem diligentele pentru viza,ma duc la Bucuresti,depun actele si astept raspunsul.Intr-o zi de septembrie plecam la drum Alina ,fiica mea si cu mine,cu masina Dacia.Din Germania trecem granita spre Franta,casele erau toate cu flori aranjate la ferestre,curtile curate si cu masinile agricole aliniate.dupa aprox 100 de km trecem in alta cultura,casele nu mai erau atat de aranjate,curtile erau pline de masini agricole puse de-a valmaam realizat ca trecusem din Alsacia in Franta clasica.
Rezidentul meu plecase inainte,avea un sora casatorita la Melun,la vreo 60 de km de Paris.Trecem in Franta cu masina si pe drum vad Colombey -les deux-Eglise.Se vedea in departare si crucea de Lorena,simbolul generalului de Gaulle si al Frantei eliberate de nazisti..O cotim pe un drum secundar sa vizitam satul si casa memoriala.
Am pierdut vreo 2 ore cu vizita dar s-a meritat.
In final spre orele 18 ajungem la Melun si telefonez rezidentului ,vine in piata centrala si incepem sa cautam cazare.Ma prezint la un hotel de mana a treia sa vad camera si era de fapt un fost porumbar, imediat sub acoperis,ajungeau la el pe niste scari stramte.Pretul camerei era de 160 de franci,prea mult pentru ceea ce oferea .In zona Parisului era o criza de locuinte si se foloseau toate colturile pentru a face camere de inchiriat.
asa ca ii spun rezidentului ca nu merita ,stam la gazda lui mai inghesuiti dar gratis.O luam la periferia Melun-lui,erau niste blocuri cenusii care erau inchiriate de emigranti.In apartamentul unde am stat noi era o femee din Guadelupa,care lucra intr-o farmacie si sora ei care era foarte  frumoasa ; statea pe acasa si ardea gazul.Sora cea mare se scula la ora 4 sa prinda trenul care o ducea mai mult de o ora la lucru ;se intorcea la ora 19, manca ceva si la 21 era in pat .
Dimineata urmatoare luam autobusul si apoi trenul spre Paris.Prima data am fost pe Champs -Elisee sa vedem ce minunatii sunt pe acolo.Inafara de magazine luxoase si paharul de cola de 7 franci,cand sticla facea 2 franci la supermagazine nu am vazut.Aici nu-i de noi ,mi-am zis.Zilele urmatoare am luat o ranita in spinare ,am cumparat de la supermagazin o sticla de cola de 2 ,niste paine si niste branza si am pornit la drum .Eram 4 insi, eu caram rucsacul si pe masura ce lumea tragea o gura din sticla simteam o usurare in spatele meu,Pauzele de mancare le faceam pe o banca din parcuri.Am vazut multi oameni din fostele tari comuniste vizitand Parisul in acest mod.In general mergeam, la muzee ,vizitam cate 3 pe zi.Rezidentul gasise o formula ,adica cumparam un bilet si apoi el completa cu pixul alte 2 intrari.
Era cam dubios ,oamenii de ordine erau confundati,majoritatea erau din fostele colonii din Asia ...dar am intrat .