Sa ne intoarcem in timp si sa poposim in anul 1971.
Am amintit mai inainte de conf Lambescu,care mi a cerut 5000 de lei pentru un avort ilegal,el fiind seful comisiei care aproba avortul.Facea ilegalitati cu fatada legala.,dar contracost ...ca nimic nu e gratis ,chiar daca era vorba de un coleg.. In clinica de obstetrica ginecologie ,in aceea perioada, avea un cabinet la parter si statea toata ziua in acel cabinet .Era provenit din randurile chirurgilor si ,daca era un caz chirurgical el era care il opera,gen peritonite,ceilati se dedicau cazurilor fara infectie,.Era un tip scund, rotofei fara a fi gras ,cu parul alb, ingrijit si cred ca se dadea cu briantina dupa cum lucea parul....avea vreo 60 de ani, se vedea ca este dintr-o familie mai buna dar s-a casatorit cu o fosta femee cu condicuta (in 1948 s-au interzis casele de toleranta)si probabil cum o frecventa mai des si ii placea prestatia a luat-o de sotie.
Prin anul urmator explodeaza bomba.D-nul Lambescu avea o amanta,o individa cu un cap mai mare ca el, recent ajunsa in spital,cu o fata rotunda ,mai retinuta, frumoasa...o chema Ana Besileu...dar avea nevoie de unele si altele si salariile erau mici.Ce faceau in cabinetul lui dupa masa cand nu era activitate nu stiu ,dar imi inchipui.Dupa un timp si-a dat sema si d-na Lambescu ca sotul nu mai venea acasa cu banii cu care era obisnuita,adica de la pacienti si a inceput sa faca investigatii ..unde ajungeau banii?...In cele din urma a aflat si s-a prezentat intr-o seara la spital sa o caute pe asistenta.A venit cu niste sticle de iaurt goale intr-o plasa de nylon ,cum se purta pe vremea aceea si a inceput sa o loveasca pe asistenta, cautand sa-i dea in cap.Fata se ferea cat putea si apoi a disparut din raza de actiune a macaralei ,care era -d-na Lambescu,care se ingrasase si era mai voinica decat asistenta ..Aceste lucruri le-am aflat a doua zi din povestile celor care au asistat la eveniment.
Desigur ca d-na Lambescu a spàrt si usa de la cabinetul lui sa caute banii pe care ii tinea sotul ascunsi.
A doua zi il vad pe d-nul Lambescu la cantina spitalului luand masa cot la cot cu studentii si medicii tineri.el care manca separat de restul lumii cu gratare aduse de portar de la restaurant.
In final vreau sa arat ca banul ilicit este un prost stapan..asa cum il ai, asa il pierzi intr-o zi.
miércoles, 23 de marzo de 2016
cum sunt eu?
Stiu sI eu cum sunt?
Dar altii ma caracterizau cel mai bine ..intr-un an, undeva in anul 1990 eram in camera de garda.Un rezident avea un talent de a imita pe fiecare ,si in rarele ore,cand faceam o iesire impreuna cu ceilati medici el era insarcinat sa destinda atmosfera.Era un negru foarte simpatic si am ramas si acum prieteni dupa zeci de ani...daca sunt in Romania el ma cauta ...era din Zair si plecase cu sotia din Baia Mare pe meleagurile natale.
Dupa cum spuneam, intr-o zi stateam de vorba in camera de garda si zice negrul..."stiti cum vine in camera de garda dr Civig,dr Budau si dr Copaci,atunci cand primeste o recompensa ,de ex un pachet de cafea din partea pacientului?eu intreb :cum ?
ZIce asa...Cand vine dr Budau ,in halatul gros are ascuns pachetul de cafea ,intra in camera de garda,se uita imprejur si cand crede ca nimeni nu l-a vazut, il arunca brusc in dulap.
Cand vine dr Civig tine pachetul in mana la vedere ,intra in camera de garda,cu pachetul in mana si nonsalant, il arunca in dulap...
Cand apare dr. Copaci are ascuns pachetul in halat ,intra in camera de garda si zice ...ura! avem cafea!!!..le dadeam la toti pentru era de unde.
Daca stau si ma uit in urma,eu semanam cu mama si apoi cu bunicul pe care il cunoscusem.
Acum imi amintesc de o alta intamplare din lumea medicala .Prin anul 1985 apare un examen pentru 3 posturi in clinica de obstetrica ginecologie ,urologie si chirurgie generala.Conditia era sa existe cate doi concurenti pe post ,cel putin doi..Examenul era aranjat de la inceput dar conditia trebuia indeplinita ..eu eram pe reteaua sanitara ,nu pe invatamant .Secretarul de comisie era desemnat Dr .Civig,dar acesta a refuzat categoric..probabil din motive stiute numai de el,banuiesc care ...astfel nefiind altcineva la dispozitie am ajuns fara sa vreau secretar de comisie de examen.Ma instruieste secretara de la facultate cum sa pregatesc hartiile si incepe ziua examenului.
Examenul era la spitalul judetean Timisoara ,din comisie faceau parte profesorii Dr Stefanovici pentru urologie ,dr Radulescu pentru chirurgie si dr Teodorescu pentru ginecologie.
In prima zi trebuia sa aduc pacienta la spitalul judetean pentru examen.Era o pacienta supraponderala ,incat masina mea statea intr-o rana,datorita greutatii pacientei
Concurentii erau dr Placinta la urologie ,dr Cata la chirurgie si Dr .Budau la obstetrica,iar contraconcurentii ,cei de fatada erau 3 fosti colegi care s-au prezentat de forma,la rugamintea celor care trebuia sa ia postul.
In comisie comentariile erau despre femei si relatiile lor cu barbatii.Toti erau mai varsta si comentau.Prof Radulescu, care era cunoscut ca mare crai in tinerete ,se casatorise de curand si la intrebarea de ce nu o iei in clinica pe fata din Arad care era doar contraconcurent, el raspunde uitandu-se la pantaloni ..zice: Cu ce? Ceilati doi profesori erau mai retinuti ,dar participau cu comentarii.Contraconcurentii au raspuns chiar mai bine decat concurentii ,care erau gatuiti de emotie...la un moment dat, fata din Arad ,care alapta a intrebat inainte de ultima proba daca e necesar sa se prezinte a doua zi ...ea avea ora de alaptat,
Pe scurt era un examen ca fie indeplinita o formalitate.,din cei trei care s-au prezentat dr Placinta si Dr Budau intr-adevar au ajuns foarte buni profesionisti.Dr Cata ,din pacate, era din clasa celor nevolnicilor ,era bautor inrait si a ajuns ca vai de el.In ziarul de vineri ,si dupa moartea lui, era o poezioara de blestem la adresa lui ...probabil a facut greseli foarte mari si probabil rudele unui bolnav decedat ii scriau blestemul la comemorarea mortii lui.
.
Dar altii ma caracterizau cel mai bine ..intr-un an, undeva in anul 1990 eram in camera de garda.Un rezident avea un talent de a imita pe fiecare ,si in rarele ore,cand faceam o iesire impreuna cu ceilati medici el era insarcinat sa destinda atmosfera.Era un negru foarte simpatic si am ramas si acum prieteni dupa zeci de ani...daca sunt in Romania el ma cauta ...era din Zair si plecase cu sotia din Baia Mare pe meleagurile natale.
Dupa cum spuneam, intr-o zi stateam de vorba in camera de garda si zice negrul..."stiti cum vine in camera de garda dr Civig,dr Budau si dr Copaci,atunci cand primeste o recompensa ,de ex un pachet de cafea din partea pacientului?eu intreb :cum ?
ZIce asa...Cand vine dr Budau ,in halatul gros are ascuns pachetul de cafea ,intra in camera de garda,se uita imprejur si cand crede ca nimeni nu l-a vazut, il arunca brusc in dulap.
Cand vine dr Civig tine pachetul in mana la vedere ,intra in camera de garda,cu pachetul in mana si nonsalant, il arunca in dulap...
Cand apare dr. Copaci are ascuns pachetul in halat ,intra in camera de garda si zice ...ura! avem cafea!!!..le dadeam la toti pentru era de unde.
Daca stau si ma uit in urma,eu semanam cu mama si apoi cu bunicul pe care il cunoscusem.
Acum imi amintesc de o alta intamplare din lumea medicala .Prin anul 1985 apare un examen pentru 3 posturi in clinica de obstetrica ginecologie ,urologie si chirurgie generala.Conditia era sa existe cate doi concurenti pe post ,cel putin doi..Examenul era aranjat de la inceput dar conditia trebuia indeplinita ..eu eram pe reteaua sanitara ,nu pe invatamant .Secretarul de comisie era desemnat Dr .Civig,dar acesta a refuzat categoric..probabil din motive stiute numai de el,banuiesc care ...astfel nefiind altcineva la dispozitie am ajuns fara sa vreau secretar de comisie de examen.Ma instruieste secretara de la facultate cum sa pregatesc hartiile si incepe ziua examenului.
Examenul era la spitalul judetean Timisoara ,din comisie faceau parte profesorii Dr Stefanovici pentru urologie ,dr Radulescu pentru chirurgie si dr Teodorescu pentru ginecologie.
In prima zi trebuia sa aduc pacienta la spitalul judetean pentru examen.Era o pacienta supraponderala ,incat masina mea statea intr-o rana,datorita greutatii pacientei
Concurentii erau dr Placinta la urologie ,dr Cata la chirurgie si Dr .Budau la obstetrica,iar contraconcurentii ,cei de fatada erau 3 fosti colegi care s-au prezentat de forma,la rugamintea celor care trebuia sa ia postul.
In comisie comentariile erau despre femei si relatiile lor cu barbatii.Toti erau mai varsta si comentau.Prof Radulescu, care era cunoscut ca mare crai in tinerete ,se casatorise de curand si la intrebarea de ce nu o iei in clinica pe fata din Arad care era doar contraconcurent, el raspunde uitandu-se la pantaloni ..zice: Cu ce? Ceilati doi profesori erau mai retinuti ,dar participau cu comentarii.Contraconcurentii au raspuns chiar mai bine decat concurentii ,care erau gatuiti de emotie...la un moment dat, fata din Arad ,care alapta a intrebat inainte de ultima proba daca e necesar sa se prezinte a doua zi ...ea avea ora de alaptat,
Pe scurt era un examen ca fie indeplinita o formalitate.,din cei trei care s-au prezentat dr Placinta si Dr Budau intr-adevar au ajuns foarte buni profesionisti.Dr Cata ,din pacate, era din clasa celor nevolnicilor ,era bautor inrait si a ajuns ca vai de el.In ziarul de vineri ,si dupa moartea lui, era o poezioara de blestem la adresa lui ...probabil a facut greseli foarte mari si probabil rudele unui bolnav decedat ii scriau blestemul la comemorarea mortii lui.
.
jueves, 17 de marzo de 2016
columbia 2
Masinile erau parcate in interiorul imprejmuirii,intr-o curte foarte larga si sub locuinte.
Alta data am fost invitati la o veche cunsotiinta ,avocata din Pereira,o stiam din urma cu 10 ani ,pensionata care si-a gasit perechea:un american care locuia in Columbia ,fost profesor universitar de literatura engleza,de asemenea pensionar...dar din America.Am mai intalnit acolo un fost stomatolog columbian care lucrase vreo 10 ani in Elvetia..si asta era plin de bani.Am stat la povesti vreo 3 ore doar noi ,nimeni nu ne deranja cu idiotenii.
Sa va spun cum traiau? cam la fel cu cei doi columbieni ,pereche cunoscuta inainte...cu deosebire ca piscina era pe acoperis.
Gloria era incantata,se intorsese in mediul ei,in lumea pe care o cunoscuse inainte cu 10 ani...era prima data cand a trecut granitele tarii in urma cu 7 ani...dar in acelasi timp speriata de inflatia care exista in tara si de pretuirle care se vehiculau in special pentru mancare.
La intoarcerea in Spania si-a dat seama ca multe lucruri cumparate in Columbia nu meritau banii pe care i-a dat pe elel.o bluza cumparata cu 23 de euro o puteai gasi in spania la 2 euro,singurele cara au satisfacut-o au fost cremele de facut parul lins (ea avand parul cret 9 si ceva imbracaminte intima ...in rest nu mai cumpara din Columbia,a devenit din ce in ce mai mult europeana.
Vrea sa calatorim la Roma, Paris sau Viena care sunt foarte aproape si cheltuielile sunt mult mai mici
Alta data am fost invitati la o veche cunsotiinta ,avocata din Pereira,o stiam din urma cu 10 ani ,pensionata care si-a gasit perechea:un american care locuia in Columbia ,fost profesor universitar de literatura engleza,de asemenea pensionar...dar din America.Am mai intalnit acolo un fost stomatolog columbian care lucrase vreo 10 ani in Elvetia..si asta era plin de bani.Am stat la povesti vreo 3 ore doar noi ,nimeni nu ne deranja cu idiotenii.
Sa va spun cum traiau? cam la fel cu cei doi columbieni ,pereche cunoscuta inainte...cu deosebire ca piscina era pe acoperis.
Gloria era incantata,se intorsese in mediul ei,in lumea pe care o cunoscuse inainte cu 10 ani...era prima data cand a trecut granitele tarii in urma cu 7 ani...dar in acelasi timp speriata de inflatia care exista in tara si de pretuirle care se vehiculau in special pentru mancare.
La intoarcerea in Spania si-a dat seama ca multe lucruri cumparate in Columbia nu meritau banii pe care i-a dat pe elel.o bluza cumparata cu 23 de euro o puteai gasi in spania la 2 euro,singurele cara au satisfacut-o au fost cremele de facut parul lins (ea avand parul cret 9 si ceva imbracaminte intima ...in rest nu mai cumpara din Columbia,a devenit din ce in ce mai mult europeana.
Vrea sa calatorim la Roma, Paris sau Viena care sunt foarte aproape si cheltuielile sunt mult mai mici
columbia
Anul acestea,anul de gratie 2016, in luna februarie,am revenit in Columbia dupa 7 ani.
Am zburat din Valencia cu o escala la Madrid,apoi peste ocean cu Avianca ,compania de stat a Columbiei.Zborul peste ocean a durat 10 ore,dar a fost destul de suportabil,deoarece compania a oferit cele mai bune conditii:un Boeing 787 cu televizor individual si scaune mai stramte,dar destul de comode.Orarul a fost respectat 100%.
La coborarea din avion,in jur de ora 19 ne astepta un intreg alai format din femeile din familia Gloriei,inclusiv mama ei,vreo 5 persoane.
Pe la orele 21 ajungem in oras la locuinta Gloriei,casa specifica coloniala dintr-un cartier popular.Era o caldura insuportabila,toata lumea umbla in pantaloni scurti si cu bustul gol sau cel mult o camasa subtire.
Prima nopate m-am zvarcolit si m-am trezit la ora 2,nu am putut dormi...nu era un curent de aer in toata casa.Mama Gloriei este o persoana foarte,foarte blanda,dar cu trecerea anilor a devenit naiva ...a fost inselata de cineva si acum au pus inca un lacat la usa de la intrare...erau 3 lacate si de fiecare data erau inchise.Caldura find extrema ,dupa o saptamana a venit un frate mai mare si a ridicat acoperisul cu vreo 50 de cm in unele zone sa mai intre aerul--si totusi nu era suficient.Asa ca pe la orele 2 ma trezeam si profitam de diferenta de fus orar si comunicam pe net cu Europa ,in special cu Romania.
Dupa vizitele de rigoare in prima saptamana, cautam sa ies, dar se schimbase sistemul de transport si ma costa aproape o ora la dus si alta ora la intors in cea mai mare caldura,asa ca am fost de vreo 5 ori in centru si atat.L-am revazut pe senor Sartor,care avea deja 80 de ani,proprietarul hotelului in care fusesem ,cazat in urma cu 10 ani,a ramas acelasi om amabil si primitor,putin mai confuz in vorbe.
la sfarsitul primei saptamani suntem invitati la sora unei prietene a Gloriei din Valencia.O familie foarte placuta, el avocat, ea profesoara universitara cu doi copii de 12 (baiatul)si 16 ani(fata).Locuiau intr-un resort dintr-un sat de apropiere si aveau ceva venit pentru ca au cheltuit cu noi cam 100 de euro intr-o zi.Am vizitat pentru inceput o hacienda ,Santa Elena unde s-a nascut un scriitor ,care a avut o trista poveste de dragoste cu o senorita,undeva pe la mijlocul secolului XIX,apoi am fost prin satele din jur si in final la locuinta lor.Aveau 3 casa in constructie in Ginebra (Geneva in original).
Am aflat apoi ca mai au o casa in Cali,undeva la periferie ,dar intr-un cartier rezidential,cu piscina ,baie turceasca ,sauna in curte in care stateau in cursul saptamanii amandoi copii fiind la colegii cu faima si private,fata era deja in anul 1 la medicina.
Intrarea se facea dupa ce te recunostea cineva din locuinta altfel stateai la poarta,unde era un negru solid si corect imbracat, cu fireturi la uniforma.
Strazile vecine erau cam identice,curate si nu prea era lume ...,fiecare venea si pleca cu masina.
Am zburat din Valencia cu o escala la Madrid,apoi peste ocean cu Avianca ,compania de stat a Columbiei.Zborul peste ocean a durat 10 ore,dar a fost destul de suportabil,deoarece compania a oferit cele mai bune conditii:un Boeing 787 cu televizor individual si scaune mai stramte,dar destul de comode.Orarul a fost respectat 100%.
La coborarea din avion,in jur de ora 19 ne astepta un intreg alai format din femeile din familia Gloriei,inclusiv mama ei,vreo 5 persoane.
Pe la orele 21 ajungem in oras la locuinta Gloriei,casa specifica coloniala dintr-un cartier popular.Era o caldura insuportabila,toata lumea umbla in pantaloni scurti si cu bustul gol sau cel mult o camasa subtire.
Prima nopate m-am zvarcolit si m-am trezit la ora 2,nu am putut dormi...nu era un curent de aer in toata casa.Mama Gloriei este o persoana foarte,foarte blanda,dar cu trecerea anilor a devenit naiva ...a fost inselata de cineva si acum au pus inca un lacat la usa de la intrare...erau 3 lacate si de fiecare data erau inchise.Caldura find extrema ,dupa o saptamana a venit un frate mai mare si a ridicat acoperisul cu vreo 50 de cm in unele zone sa mai intre aerul--si totusi nu era suficient.Asa ca pe la orele 2 ma trezeam si profitam de diferenta de fus orar si comunicam pe net cu Europa ,in special cu Romania.
Dupa vizitele de rigoare in prima saptamana, cautam sa ies, dar se schimbase sistemul de transport si ma costa aproape o ora la dus si alta ora la intors in cea mai mare caldura,asa ca am fost de vreo 5 ori in centru si atat.L-am revazut pe senor Sartor,care avea deja 80 de ani,proprietarul hotelului in care fusesem ,cazat in urma cu 10 ani,a ramas acelasi om amabil si primitor,putin mai confuz in vorbe.
la sfarsitul primei saptamani suntem invitati la sora unei prietene a Gloriei din Valencia.O familie foarte placuta, el avocat, ea profesoara universitara cu doi copii de 12 (baiatul)si 16 ani(fata).Locuiau intr-un resort dintr-un sat de apropiere si aveau ceva venit pentru ca au cheltuit cu noi cam 100 de euro intr-o zi.Am vizitat pentru inceput o hacienda ,Santa Elena unde s-a nascut un scriitor ,care a avut o trista poveste de dragoste cu o senorita,undeva pe la mijlocul secolului XIX,apoi am fost prin satele din jur si in final la locuinta lor.Aveau 3 casa in constructie in Ginebra (Geneva in original).
Am aflat apoi ca mai au o casa in Cali,undeva la periferie ,dar intr-un cartier rezidential,cu piscina ,baie turceasca ,sauna in curte in care stateau in cursul saptamanii amandoi copii fiind la colegii cu faima si private,fata era deja in anul 1 la medicina.
Intrarea se facea dupa ce te recunostea cineva din locuinta altfel stateai la poarta,unde era un negru solid si corect imbracat, cu fireturi la uniforma.
Strazile vecine erau cam identice,curate si nu prea era lume ...,fiecare venea si pleca cu masina.
jueves, 10 de marzo de 2016
italia 4
Pe drumul de intoarcere o luam spre nord si trecem pe la Rimini ,San Marino si in final Venetia.De la Rimini se vedea marea,cand timpul era insorit ..era la o distanta de 30 km.La San Marino urcam spre varf pe o sosea numai curbe si ajungem la cetatea propriu zisa.Din 3 parti era inconjurata de niste pante extrem de abrupte si doar pe o fasie stramta se face comunicarea cu exteriorul.Strazile erau foarte inguste si cu nenumarate magazine de suveniruri.Armata nu exista, ci doar 50 de insi care faceau pe politistii.Cateva piatete circumscriau intrarea la diferita intitutii de stat :guvern ,parlament ,sefia statului.La plecare coboram soseaua sinuoasa si vedem acoperisurile caselor pline de gradini terasate.
Plecam spre Venetia,orasul lagunelor si a gondolierilor.Pe uscat se ajunge la piata San Marco cu palatele ce o inconjoara .Ma duc sa iau o cafea :daca stateai in piata, admirand vederea costa 4,5 marci,daca o luai dupa colt si in picioare costa 1,5 marci...asa ca am luat o cafea de 1,5 marci si m-am asezat pe o piatra pe mal si am admirat piata.Intrarea la obiectivele turistice religioase se putea face doar purtand pe umeri o pelerina ,nu se admiteau umerii goi .La un moment dat vreau sa urc in turnul din piata dar coada era atat de mare incat am renuntat( trebuia sa stau la coada cam 2 ore)
Am luat vaporasul pe canale ...era un fel de taxi pe apa,am coborat pe diferite piatete cu biserici,am trecut pe sub podul Rialto si alte poduri.Palatele vechi de langa tarm erau toate splendide ,apartineau vechii nobilimi, dar cu multa igrasie datorita trecerii timpului.
Si a venit timpul despartirii de Italia.O luam spre nord apoi trecem prin Austria si Ungaria in timpul noptii si ajugem la vama Nadlac pe la orele 9.
In tot timpul sejurului am observat ca grupul era format din diferite perechi, mai in varsta in general si fiecare era plin de ifose,cu un alter ego exagerat.
La unele doamne nu le convenea mancarea,altii se ratoiau la vecini si spuneau ca si el e doctor.Soferii isi adusesera sotiile cu ei si actionau dupa voia sotiilor, nu dupa cum era in program.
In fata mea statea o femee de vreo 50 de ani grasa,care mirosea a nespalata.Cand schimba locul cu sotul ei si statea exact in fata mea mirosea ingrozitor.Dupa vama am aflat ca era anestezista la spitalul din Arad...saracii pacienti.
In concluzie ,nu mai eram dispus sa calatoresc cu un grup de romani.
Plecam spre Venetia,orasul lagunelor si a gondolierilor.Pe uscat se ajunge la piata San Marco cu palatele ce o inconjoara .Ma duc sa iau o cafea :daca stateai in piata, admirand vederea costa 4,5 marci,daca o luai dupa colt si in picioare costa 1,5 marci...asa ca am luat o cafea de 1,5 marci si m-am asezat pe o piatra pe mal si am admirat piata.Intrarea la obiectivele turistice religioase se putea face doar purtand pe umeri o pelerina ,nu se admiteau umerii goi .La un moment dat vreau sa urc in turnul din piata dar coada era atat de mare incat am renuntat( trebuia sa stau la coada cam 2 ore)
Am luat vaporasul pe canale ...era un fel de taxi pe apa,am coborat pe diferite piatete cu biserici,am trecut pe sub podul Rialto si alte poduri.Palatele vechi de langa tarm erau toate splendide ,apartineau vechii nobilimi, dar cu multa igrasie datorita trecerii timpului.
Si a venit timpul despartirii de Italia.O luam spre nord apoi trecem prin Austria si Ungaria in timpul noptii si ajugem la vama Nadlac pe la orele 9.
In tot timpul sejurului am observat ca grupul era format din diferite perechi, mai in varsta in general si fiecare era plin de ifose,cu un alter ego exagerat.
La unele doamne nu le convenea mancarea,altii se ratoiau la vecini si spuneau ca si el e doctor.Soferii isi adusesera sotiile cu ei si actionau dupa voia sotiilor, nu dupa cum era in program.
In fata mea statea o femee de vreo 50 de ani grasa,care mirosea a nespalata.Cand schimba locul cu sotul ei si statea exact in fata mea mirosea ingrozitor.Dupa vama am aflat ca era anestezista la spitalul din Arad...saracii pacienti.
In concluzie ,nu mai eram dispus sa calatoresc cu un grup de romani.
miércoles, 9 de marzo de 2016
italia 3
In timpul excursiei am observat ca ghida noastra citeaza aproape cuvant cu cuvant dintr-un ghid scris si editat in Romania,Deci era un ghid care luase examenul de ghid autorizat , cu care se lauda ,dar nu prea stia ce se intampla in Italia.La Napoli de ex .explica ceva si la un moment dat o ajuta cu explicatia un domnmai in varsta pe care il cunosteam din Timisoara
La Capua vizitam locul vechuilui oras inghitit de lava si fumul sulfuros si disparut in anul 79 .
Cel mai interesant a fost la insula Capri.Luam vaporul spre Capri si ajungem pe la pranz pe insula .De la debarcader urcam o colina abrupta cu un funicular pana pe culme,fiecare pe contul lui ,urmand sa ne intalnim la ora 17 pe tarm sa luam vaporul in sens invers spre continent.Locul de adunare era langa un restaurant de pe tarm la 5 min de debarcader.
Ajunsi pe culme ma duc sa vad vila lui Axel Munte ,vestitul medic si scriitor .
Panorama era intr-adevar spectaculoasa cu vila agatata de cornisa si o alee serpuind alaturi .Pe la 4 si jumatate ma intorc, stiind ca turistii vor fi mai multi si coborarea pe funicular era mai de lunga durata.In sfarsit fac coada organizata si ajung exact la ora 17 pe tarm .De departe se vedea
grupul nostru fluturand mainile ,erau deja pe vapor...dar lipsea unul ..ati ghicit.. era bunicul studentei.Aceasta il implora pe capitanul vasului sa mai astepte,ca "nono" al ei nu aparuse.In final dupa vreo jumatate de ora de asteptare studenta ramane la tarm si noi ne intoarcem pe continent.
Acum trebuia sa-l asteptam pe " nono" pret de vreo doua ore pe langa autobuz.Intr-un tarziu apare si batranul cu nepoata lui,venisera cu cursa urmatoare .La reprosurile pe care le-au facut ceilalti, deodata batranul se ratoieste si spune :Tu sa taci-.Tot grupul surprins a tacut .Ce se intamplase?... batranul a ajuns la 10 min dupa ora fixata si statea la un pahar de suc sa ne astepte ..noi eram pe vapor deja.
Bine ca l-a gasit nepoata ca nu stiu cum il recuperam.
La Capua vizitam locul vechuilui oras inghitit de lava si fumul sulfuros si disparut in anul 79 .
Cel mai interesant a fost la insula Capri.Luam vaporul spre Capri si ajungem pe la pranz pe insula .De la debarcader urcam o colina abrupta cu un funicular pana pe culme,fiecare pe contul lui ,urmand sa ne intalnim la ora 17 pe tarm sa luam vaporul in sens invers spre continent.Locul de adunare era langa un restaurant de pe tarm la 5 min de debarcader.
Ajunsi pe culme ma duc sa vad vila lui Axel Munte ,vestitul medic si scriitor .
Panorama era intr-adevar spectaculoasa cu vila agatata de cornisa si o alee serpuind alaturi .Pe la 4 si jumatate ma intorc, stiind ca turistii vor fi mai multi si coborarea pe funicular era mai de lunga durata.In sfarsit fac coada organizata si ajung exact la ora 17 pe tarm .De departe se vedea
grupul nostru fluturand mainile ,erau deja pe vapor...dar lipsea unul ..ati ghicit.. era bunicul studentei.Aceasta il implora pe capitanul vasului sa mai astepte,ca "nono" al ei nu aparuse.In final dupa vreo jumatate de ora de asteptare studenta ramane la tarm si noi ne intoarcem pe continent.
Acum trebuia sa-l asteptam pe " nono" pret de vreo doua ore pe langa autobuz.Intr-un tarziu apare si batranul cu nepoata lui,venisera cu cursa urmatoare .La reprosurile pe care le-au facut ceilalti, deodata batranul se ratoieste si spune :Tu sa taci-.Tot grupul surprins a tacut .Ce se intamplase?... batranul a ajuns la 10 min dupa ora fixata si statea la un pahar de suc sa ne astepte ..noi eram pe vapor deja.
Bine ca l-a gasit nepoata ca nu stiu cum il recuperam.
italia 2
In sfarsit avem doua zile pline la Florenta .vizitam galeriile Ufizzi,podurile de pe Arno si alte obiective .Eu fotografiez tot ce mi se parea frumos si impactant.Dupa 2 zile la Florenta o luam spre sud spre Roma.
Ajungem pe la ora 14 ,ne cazeaza intr- un hotelas de 3 stele ...dar important era ca era relativ in centru ,langa gara feroviara.Fiind singur ma cazeaza cu un domn pensionar din Turnu -Severin,bunicul studentei.Era un batranel mic de stat si slab,foarte iute ,neastamparat care mereu dadea probleme grupului ...el mergea singur peste tot ,noi in grup.Studentei ii era frica sa nu se piarda de grup si sa nu-l mai gaseasca .
La coborarea din autobuz fiecare isi cauta geamantanul si apoi pleca .In jur misunau tot felul de emigranti, unii cu intentie de a fura.Ramasesem singur si pe o parte a autobuzului cautam geamantanul ,cand deodata ma duc pe partea celata si il vad trantit pe jos in mijlocul altor trecatori.Ma gandeam uite ce nesimtiti sunt unii,adica toti din grupul meu ,fiecare isi vedea de ale lui ,nu il interesa soarta celuilat...
Mergem la Vatican si la castelul San Angelo.Din piata palatului Sf Petru, unde se aduna credinciosii trecem la vizitarea Muzeului Vaticanului,care este impresionant.Am vazut niste cade de marmura care rivalizeaza cu jacuzzi de azi cu tot confortul posibil...si cand te gandesti ca au 2000 de ani vechime.Tablourile nu le mai pun la socoteala.
La iesire batranul pensionar iar dispare ...ne -am intalnit la hotel.Eu ma plimbam prin cartier si deoadata vad celebra Pieta intr-o biserica .ii spun batranului unde se afla la intoarcerea la hotel pentru nu era trecuta in programul agentiei.
Ghida ne spusese ca Roma era plin de hoti din toata lumea si in autobuz sa nu luam ceva de valoare pentru se fura pe rupte in inghesuiala aceea.
Catava din grup luam un autobuz si mergem sa vizitam Forul Roman ,coloana lui Traian ,hipodromul,Colloseumul si alte obiective.
A doua zi o luam spre Capua ,Napoli si insula Capri.
Ajungem pe la ora 14 ,ne cazeaza intr- un hotelas de 3 stele ...dar important era ca era relativ in centru ,langa gara feroviara.Fiind singur ma cazeaza cu un domn pensionar din Turnu -Severin,bunicul studentei.Era un batranel mic de stat si slab,foarte iute ,neastamparat care mereu dadea probleme grupului ...el mergea singur peste tot ,noi in grup.Studentei ii era frica sa nu se piarda de grup si sa nu-l mai gaseasca .
La coborarea din autobuz fiecare isi cauta geamantanul si apoi pleca .In jur misunau tot felul de emigranti, unii cu intentie de a fura.Ramasesem singur si pe o parte a autobuzului cautam geamantanul ,cand deodata ma duc pe partea celata si il vad trantit pe jos in mijlocul altor trecatori.Ma gandeam uite ce nesimtiti sunt unii,adica toti din grupul meu ,fiecare isi vedea de ale lui ,nu il interesa soarta celuilat...
Mergem la Vatican si la castelul San Angelo.Din piata palatului Sf Petru, unde se aduna credinciosii trecem la vizitarea Muzeului Vaticanului,care este impresionant.Am vazut niste cade de marmura care rivalizeaza cu jacuzzi de azi cu tot confortul posibil...si cand te gandesti ca au 2000 de ani vechime.Tablourile nu le mai pun la socoteala.
La iesire batranul pensionar iar dispare ...ne -am intalnit la hotel.Eu ma plimbam prin cartier si deoadata vad celebra Pieta intr-o biserica .ii spun batranului unde se afla la intoarcerea la hotel pentru nu era trecuta in programul agentiei.
Ghida ne spusese ca Roma era plin de hoti din toata lumea si in autobuz sa nu luam ceva de valoare pentru se fura pe rupte in inghesuiala aceea.
Catava din grup luam un autobuz si mergem sa vizitam Forul Roman ,coloana lui Traian ,hipodromul,Colloseumul si alte obiective.
A doua zi o luam spre Capua ,Napoli si insula Capri.
italia 1
Nu vazusem Italia,asa ca in spre toamna anului 2005 cumpar un bilet in circuit de 7 zile pentru Italia de la agentia Colibri.
In dimineata plecarii apare un autobuz inchiriat de la o firma din Bucuresti cu doi soferi .Ne anunta ca este o problema cu autobuzul in sensul ca curegea uleiul de la roata din fata ...au reparat cu o piesa turceasca si acum continua sa curga.Dupa cateva minute de parlamentari se hotaresc sa repare autobuzul la Viena cu o piesa originala si pornim la drum.
Ajungem seara la Viena si ne cazam intr-un loc care ne-a primit de urgenta ,urmand ca a doua zi sa plecam la 11,timp in care reparatia autobuzului era gata.La orele 11 eram pregatiti de plecare.dar lipsea o pereche care apar in final la ora 11,30 venind lent in plimbare .La reprosurile celorlalti pasageri au raspuns foarte calm ca era pacat sa nu se plimbe pe Ring strasse,daca tot au ajuns la Viena
Am vazut ca punctualitatea era punctul slab al cetatenilor romani.
In sfarsit, plecam spre Italia cu o zi intarziere datorita reparatiei autobuzului.Ajungem la Milano,vizitam rapid domul si apoi o luam spre Verona .Am observat ca centrul oraselor este rezervat pietonilor,faceam aprox o jumatate ora pana la obiectiv.Nici nu-mi amintesc ceva de Milano atat de repede am trecut prin centru.
La Verona ramasesem fara aparatul de foto uitat la autobuz si am rugat o tanara draguta sa- mi faca o fotografie sub balconul Julietei,cu promisiunea ca imi va da poza la Timisoara .Statea in complexul studentesc ,foarte aproape de locuinta mea dar ..nu am mai vazut-o niciodata,nici pe ea si nici poza..
Uite asa am facut rapìd cateva orase,ca nu aveai timp sa te dezmeticesti Programul era plecarea la orele 7 iar seara ajungeam cu intarziere in fiecare localitate ca soferii nu cunosteau drumul..nu fusesera nicodata.,uneori ajungeam la ora 1 noaptea.
La Pisa ne-am sculat la ora 6 si am ajuns la Turnul din Pisa exact la 7.Nu era nimeni in parcare si am vizitat obiectivul in tihna .Inclinatia turnului era de vreo 10 grade si se cautau soluitii pentru indreptare,terenul fiind mlastinos era o problema dificil de rezolvat.
Pe la 8 si jumatate iesim din cadrul complexului printe vizitatori care incepusera sa se inmulteasca,ajungem la locul de parcare care plin de autobuze .Ne-a luat cateva minute pana sa gasim autobuzul..Locul era plin de cetateni africani care vindeau orice, de la ceasuri la curele
In dimineata plecarii apare un autobuz inchiriat de la o firma din Bucuresti cu doi soferi .Ne anunta ca este o problema cu autobuzul in sensul ca curegea uleiul de la roata din fata ...au reparat cu o piesa turceasca si acum continua sa curga.Dupa cateva minute de parlamentari se hotaresc sa repare autobuzul la Viena cu o piesa originala si pornim la drum.
Ajungem seara la Viena si ne cazam intr-un loc care ne-a primit de urgenta ,urmand ca a doua zi sa plecam la 11,timp in care reparatia autobuzului era gata.La orele 11 eram pregatiti de plecare.dar lipsea o pereche care apar in final la ora 11,30 venind lent in plimbare .La reprosurile celorlalti pasageri au raspuns foarte calm ca era pacat sa nu se plimbe pe Ring strasse,daca tot au ajuns la Viena
Am vazut ca punctualitatea era punctul slab al cetatenilor romani.
In sfarsit, plecam spre Italia cu o zi intarziere datorita reparatiei autobuzului.Ajungem la Milano,vizitam rapid domul si apoi o luam spre Verona .Am observat ca centrul oraselor este rezervat pietonilor,faceam aprox o jumatate ora pana la obiectiv.Nici nu-mi amintesc ceva de Milano atat de repede am trecut prin centru.
La Verona ramasesem fara aparatul de foto uitat la autobuz si am rugat o tanara draguta sa- mi faca o fotografie sub balconul Julietei,cu promisiunea ca imi va da poza la Timisoara .Statea in complexul studentesc ,foarte aproape de locuinta mea dar ..nu am mai vazut-o niciodata,nici pe ea si nici poza..
Uite asa am facut rapìd cateva orase,ca nu aveai timp sa te dezmeticesti Programul era plecarea la orele 7 iar seara ajungeam cu intarziere in fiecare localitate ca soferii nu cunosteau drumul..nu fusesera nicodata.,uneori ajungeam la ora 1 noaptea.
La Pisa ne-am sculat la ora 6 si am ajuns la Turnul din Pisa exact la 7.Nu era nimeni in parcare si am vizitat obiectivul in tihna .Inclinatia turnului era de vreo 10 grade si se cautau soluitii pentru indreptare,terenul fiind mlastinos era o problema dificil de rezolvat.
Pe la 8 si jumatate iesim din cadrul complexului printe vizitatori care incepusera sa se inmulteasca,ajungem la locul de parcare care plin de autobuze .Ne-a luat cateva minute pana sa gasim autobuzul..Locul era plin de cetateni africani care vindeau orice, de la ceasuri la curele
sábado, 5 de marzo de 2016
cum se manipuleaza
In timpul sederii in Slovenia am participat la o adunare generala a societatii europene de contraceptie si am vazut cum se manipuleaza o adunare...in mod democratic.
Pe scurt trebuia sa se decida prin vot unde va avea loc congresul urmator :la Birmingham sau Istambul.
In sala eram majoritari cei din est carora le convenea Istambulul si deci oricum la vot iesea acest oras.
Prima piedica a fost pusa atunci cand s-a anuntat ca reprezentantii Istambulului au trimis cu intarziere faxul care confirma optiunea lor.Cei din Turcia in frunte cu prof Ozcan au protestat si au aratat documentul care certifica trimiterea in timp util a cererii de participare.pana la urma s-a admis ca si Istambulul are dreptul de a fi ales ca oras gazda .
La prezidiu erau Marie France ,flancata de doua persoane si la margine trezorierul si alt individ,deci in total 5.
La discutii fiecare a pledat pentru orasul preferat ,cei din est pentru Istambul ,cei din vest care erau minoritari pentru Birmingham.In fata mea era o individa englezoaica care mereu avea de comentat cand lucrurile nu mergeau bine pentru Birmingham...se repezea cu mana intinsa si apoi lua cuvantul vehement.Dupa fiecare propunere se trecea la vot si mereu iesea Istambul,dar sarea individa din fata mea sa incerce sa intoarca rezultatul.La un moment dat observand acest fapt m-am dus la prof Ozcan care conducea delegatia turca si soptesc la ureche :"it,s useful to fight"..lucrurile au fost hotarate dinainte
Presedinta conducea lucrarile dar nu comenta...la stanga ei era un individ care nu a scos nici un cuvant ,a tacut tot timpul ,dar facea de plictiseala avioane de hartie ..si atunci mi-am amintit de Victor Stanculescu care asistase la judecata lui Ceusescu si facea de asemenea avioane de hartie Am realizat ca cei care tac sunt cei care sunt acolo doar pentru a se implini dorinta lor, nu a celor care voteaza...sa iasa verdictul asa cum vor cei putini cu aparenta de democratie absoluta.
In final cand s-a hotarat sa se faca un compromis ,adica anul viitor sa fie Birmingham si apoi Istambul trecusera deja cateva ore de discutii si lumea era deja flamanda.La ultimul cuvant a unui medic german ca se creeaza astfel un precedent, nimeni nu a mai fost atent si lumea incepuse sa vocifereze,
Asa ca a ramas castigator Birmingham.
Inainte de inceperea discutiilor s-a pus la vot daca sa se traduca si in alte limbi ,alta decat engleza la viitoarele congrese.Dupa ce au luat cuvantul,unii pro ,alti contra s-a supus la vot decizia si s-a hotarat sa se traduca si in alte limbi.Stiti cine a aplaudat primul decizia ??...trezorierul.Ii convenea ca trebuia sa faca noi dotari cu alte aparate de tradus si aceasta presupunea noi licitatii ...el era insarcinat sa dea banii.
Pe scurt trebuia sa se decida prin vot unde va avea loc congresul urmator :la Birmingham sau Istambul.
In sala eram majoritari cei din est carora le convenea Istambulul si deci oricum la vot iesea acest oras.
Prima piedica a fost pusa atunci cand s-a anuntat ca reprezentantii Istambulului au trimis cu intarziere faxul care confirma optiunea lor.Cei din Turcia in frunte cu prof Ozcan au protestat si au aratat documentul care certifica trimiterea in timp util a cererii de participare.pana la urma s-a admis ca si Istambulul are dreptul de a fi ales ca oras gazda .
La prezidiu erau Marie France ,flancata de doua persoane si la margine trezorierul si alt individ,deci in total 5.
La discutii fiecare a pledat pentru orasul preferat ,cei din est pentru Istambul ,cei din vest care erau minoritari pentru Birmingham.In fata mea era o individa englezoaica care mereu avea de comentat cand lucrurile nu mergeau bine pentru Birmingham...se repezea cu mana intinsa si apoi lua cuvantul vehement.Dupa fiecare propunere se trecea la vot si mereu iesea Istambul,dar sarea individa din fata mea sa incerce sa intoarca rezultatul.La un moment dat observand acest fapt m-am dus la prof Ozcan care conducea delegatia turca si soptesc la ureche :"it,s useful to fight"..lucrurile au fost hotarate dinainte
Presedinta conducea lucrarile dar nu comenta...la stanga ei era un individ care nu a scos nici un cuvant ,a tacut tot timpul ,dar facea de plictiseala avioane de hartie ..si atunci mi-am amintit de Victor Stanculescu care asistase la judecata lui Ceusescu si facea de asemenea avioane de hartie Am realizat ca cei care tac sunt cei care sunt acolo doar pentru a se implini dorinta lor, nu a celor care voteaza...sa iasa verdictul asa cum vor cei putini cu aparenta de democratie absoluta.
In final cand s-a hotarat sa se faca un compromis ,adica anul viitor sa fie Birmingham si apoi Istambul trecusera deja cateva ore de discutii si lumea era deja flamanda.La ultimul cuvant a unui medic german ca se creeaza astfel un precedent, nimeni nu a mai fost atent si lumea incepuse sa vocifereze,
Asa ca a ramas castigator Birmingham.
Inainte de inceperea discutiilor s-a pus la vot daca sa se traduca si in alte limbi ,alta decat engleza la viitoarele congrese.Dupa ce au luat cuvantul,unii pro ,alti contra s-a supus la vot decizia si s-a hotarat sa se traduca si in alte limbi.Stiti cine a aplaudat primul decizia ??...trezorierul.Ii convenea ca trebuia sa faca noi dotari cu alte aparate de tradus si aceasta presupunea noi licitatii ...el era insarcinat sa dea banii.
Suscribirse a:
Entradas (Atom)